mă socotesc fericit
astăzi am luat
o porție zdravănă de realitate
conjugând la timpul prezent
sunetul tandru
al recent
însemnaților îngeri
nu
nu am deranjat
totul e sub semnul aparte

cu ochii deschiși
poeții cosmici nechează
dau din copite să muște
fornăie pe nări convențional
umezind individualitatea simplă
a unei frunze
fulgerând melicii greci
până la cuget
„nu cred în filosofia
îngerilor goi
suferinzi” îmi spune Pessoa
eu zic
e un principiu de libertate
să-ți pui pe suflet
dulcile ploi
să găsești un ritm
o cadență
între respirație
și bietele păsări
ce au început calofil
să tresară în somn
crampe de zbor sideral
în mirosul de oameni

sosesc trimbulinzii
cu a lor lună pătrată
sosesc balansând sufletul lor alb
concentrat
apoi înfingându-l adânc
în eternitate
cu lejeritate
îmi lipsesc culorile crude
acel verde turbat de mușchi de copac
ce cuprinde în vale
de pe sub maluri
sfincșii nelinși
bietele cărnuri
ale pietrelor așezate în unghi
pielea cu gust de șelac
a unui elefant fusiform
ce-și protejează colții
de hoții de fildeș
miezul chipului meu efemer
în încercarea de a-și înfrunta
propria frângere

nu știu de ce
astăzi mă socotesc fericit
poate la gândul că am pregustat timid
o porție zdravănă de realitate
respirând nubil la timpul prezent
îngerii goi, suferinzi
și poate nici un obstacol - A.M.