scena întâi
el se uită prin ochii ei
ca prin două lumini care
se unesc în pântec

ea are frumusețea iubirii

tăcerea este dată la maxim
se aud inimile cum
ticăie orologiul brașovului ora 12

scena a doua
mă sună și vorbim
despre trecutul adolescentin
numai zâmbete
ni le punem să vedem cum ne stă cu ele acum
despre ce poate să se întâmple
mai frumos unui om i se potrivește iubirea

scena a treia
particulare
vieți prăbușite
destine arse

scena a patra
aflu nu cred sunt chiar toma
cercetez până la prima izbucnire
îl întreb pe Dumnezeu în legea mea
El mă trimite pe fb

scena a cincea
îi caut pagina
film cu vrăbii nechemate
cuvinte de pe masa albă ciugulesc
semne ale sufletului în trecere

scena a șasea
fericirea are picioare scurte