agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2017-06-06 | |
Uitându-mã la trecut
Partea 2 Aºa a rãmas cã într-o zi de 11 Mai cei trei sã se întâlneascã în cel mai mare parc din oraº unde se regãsea ºi o grãdina zoologicã, în timp ce se plimbau iºi fãceau poze discutau vrute ºi ne vrute ce se întâmpla fiecare pe unde "munceau", cãci uni mai ºi lucrau cum era Niky.Dupã ce au dat o turã parcului sau oprit sã viziteze ºi animalele sãlbatice, la trecerea prind dreptul leilor tot pusã pe soti Ariana nu a fost atentã iar când unul din lei a rãgit i-a sãrit în braþele lui Niky, pentru o clipã privirile celor doi se uneau iar buzele se apropiau mai mult dar parcã în mintea fiecãruia apãrea o întrebare "nu crezi cã este prea repede sã ne sãrutãm?"aºa cã uºor uºor ea sã dat jos din braþe cerându-ºi scuze. Dupã turele date prin parc, Ariana avea o energie în ea ieºitã din comun,alerga mereu, râzând tot timpul se simþea minunat, cei trei s-au retras la o terasã situatã pe malul unui lac unde se vedea cum pomii se oglindesc ºi soarele îºi scaldã razele în el, era o zi minunatã de mai. O zi care pentru Niky va rãmâne mereu în sufletul lui de care mereu îºi va aminti cu drag de ea,ani se vor scurge uºor ºi chiar dacã ei nu vor mai fi împreunã undeva într-un colþiºor din mintea lui acele clipe frumoase vor rãmâne ºi poate cu lacrimile pornind pe obraji îºi va aduce aminte de aceea fiinþã care ia dãruit iubirea, o zi în care cei doi ºi-au unit iubirea scrijilind numele lor ºi data pe un pod, mereu sã le aminteascã de aceastã zi. Ziua sa terminat cu o stangere în braþe ºi un sãrut scurt,mâna lui Niky mângâindu-i uºor obrajii pe care începusera sã alunece douã lacrimi de fericire. Urmau sã se mai întâlneascã când se putea cãci el lucra undeva la ieºire din oraº ºi numai când era tura întâi putea mãcar pentru 5 minute sã vinã sã fie împreunã. Chiar dacã îi intrase la inima Niky nu era total decis ce vrea sã facã cãci îi plãcea de Ariana dar ea era o fatã copilãroasã, bãieþoasã ºi el nu mai vruia sã stea cu cineva care nu înþelege cã el îºi doreºte ceva mai mult de la ea,poate chiar o familie împreunã. Nu putea sã îi spunã asta cãci vedea pe zi ce trece cum ochii Arianei sclipeau de fericire simþea cum bãtãile inimi se mãreau când o stangea în braþe,era cã un pui de porumbel care dorea sã stea sub aripa lui se simþea protejatã ºi în acelaºi timp iubita. Vedeau unul în altul cãldurã aceea sufleteascã,simþeau cum se înþeleg din priviri simþeau cum îºi gãsesc liniºtea care le lipseau în familiile lor. A urmat o zi de sâmbãtã la nici douã sãptãmâni de la întâlnire, o zi pe care Niky a început-o la ora 5 cãci atunci începea tura de dimineaþã, era o dimineaþã rãcoroasã ºi ploioasã care prevestea cã ziua v-a fi posomorâtã atât din cauza vremi cât ºi sufleteºte pentru el.Dupã serviciu s-a întâlnit cu Muscã ºi plimbându-se Niky îi povesteºte cã a avut un vis îngrozitor în care se fãcea cã ceva groaznic se va întâmplã cu Ariana cã nu o sã aibã parte de aceastã fatã de care se îndrãgostise. Acest vis i-a întors ziua pe dos se simþea pierdut în altã lume,nu-i mai pãsa ce se întâmplã în jurul lui,în mitea lui se rula imaginea unei chip de copil cu ochii mari cãprui ºi cu obrajiorii pistruiati, o fiinþã care o iubea. Vazandu-i cum ochii lui Niky se umplu de lacrimi ºi cum chipul lui se întristeazã, Muscã îi zise sã meargã cu el la cineva sã-i povesteascã acest vis sã afle dacã este de rãu sau de bine. Dar cum se zice cã o zi începe bine de dimineaþã ºi cum dimineaþã aceea a fost ploioasã aºa se face cã povestindu-i acelei persoane visul, sã-i dea o veste foarte tristã ºi dureroasã cã nu visul este de vinã ci un blestem abãtut asupra sa care nu-i oferã liniºte sufleteascã ºi nici sã nu aibã parte de o poveste de iubire mai lungã de douã, trei saptamanai cu cineva. Lacrimile au pornit din nou pe obrajii lui Niky cerul parcã se întuneca mai rãu iar un gând negru îi umbla acum prin mintea lui,ca acea fiinþã nevinovatã care se simþea minunat alãturi de el ºi care îl iubeºte enorm va dispãrea din viaþã lui, simþea cã nu mai are rost sã trãiascã. S-a despãrþit de Muscã spunându-i cã se vor revedea mai târziu cã trebuie sã meargã la spital unde este internatã bunica lui, acesta l-a privit pe Niky în ochii înlãcrimaþi spunându-i sã stea liniºtit cã totul va fi bine. Ajugand la spital vruia sã nu o supere pe bunica vãzîndu-l plângând,dar nu s-a putut stãpâni numai când ia vãzut chipul durerea din sufletul lui l-au fãcut sã nu îºi mai stãpâneascã lacrimile curgând necontenit,nici nu ºtia ce sã-i spunã aºa cã a luat-o în braþe ºi ia spus cã totul este bine ºi cã o aºteaptã acasã cãci e greu fãrã ea. Nu a vrut sã stea mult cãci nu putea sã se stãpâneascã ºi a pornit spre locul de întânire cu Muscã,drumul îi se pãrea mai lung, viata pentru el nu mai conta dorea în clipa aceea sã moarã sã uite de soarta mizerã care o avusese pânã atunci, sã uite tot dar fiinþa care îi intrase în suflet îl fãcea sã îºi stãpâneascã toate gândurile negre. A ajuns mai devreme ºi sa aºezat pe o banca aºteptându-l pe Muscã, cu faþã bãgatã în palme stãtea ºi se gândea cã dacã o pierde pe Ariana fiinþã care începuse sã-i redea zâmbetul pe faþã, fericirea în sufletul trist, speranþa de a mai trãi, nu mai are nici un rost în acesta viaþã. Încerca sã se stãpâneascã sã nu plângã cãci era multã lume în jurul lui,nui prea pasã cãci nimeni nu ºtia de ce cad ºiroaie de lacrimii din ochii lui, nimeni nu ºtia ce este în sufletul lui atunci, nimeni ºi nimic nu-i putea alina durerea decât o revedere cu fiinþã iubita. A ridicat privirea spre cer ºi a vãzut cum norii negri se strâng întunecând cerul la fel cum e sufletul lui, gata sã-ºi verse picãturi de ploaie alãturi de lacrimile lui,în aceea zi posomorâtã Dumnezeu i-a fost mereu alãturi. La ora stabilitã a venit ºi Muscã ºi ridicându-i capul din palme vede cum chipul îi era plin de lacrimii care se striveau de pãmânt zicandu-i "ce ai mã nu mai plânge cã peste câteva minute vom fi la Ariana ºi sigur nu ar vrea sã te vadã aºa",auzind asta Niky nici nu ºtia ce sã zicã sau sã facã doar s-a ºters la nas ºi la ochii ºi chipul a început parcã sã radieze de fericire. Un prieten de lui Muscã i-a dus pânã în zona unde stãtea Ariana ºi i-a lãsat acolo,cei doi ne ºtiind unde stã sau oprit pe un capãt de pod în faþã unei biserici fãcându-ºi planul cum sã o gãseascã. Din cerul întunecat a început sã cadã stropii de ploaie fãcându-i pe cei doi sã se adãposteascã sub un corcoduº ºi ne având ce face, cu stomacurile goale dupã o aºa zi încãrcatã de evenimente au început sã mãnânce poame din acel pom. Cu puþin timp pânã sã se punã ploaia au întrebat pe un domn care trecea pe drum dacã cunoaºte cumva sau dacã ºtie unde stã Ariana, acesta spunadu-le cã stã pe lângã el ºi atât, dar ori acel om era puþin ciupit de alcool ori a fãcut miºto de ei cãci luat-o pe o strãduþã ºi nimic altceva. Dupã ce ploaia a lãsat-o mai moale cei doi au plecat pe strãduþa pe care o luase acel domn crezând cã pe acolo stã ºi Ariana, între timp Muscã îºi aduse aminte de numele strãzi pe care stãtea Ariana cãci aceastã fãcuse glume pe seama strãzi unde stã la ºcoalã.Avea un nume dupã cum zicea ea unde se strâng multe animale,Fermei. Între timp ce mergeau ei pe aceea stradã cã dupã ce au mers aproape un kilometru ºi-au dat seama cã a naibi strãduþã este, atât de lungã, ploaia a început mai tare sã curgã, au dat peste altã stradã,cu siroiaele de apã care curgeau pe ei nebuni ºi disperaþi mergeau înjurând pe cel care îi fãcuse sã o ia pe unde nu trebuie. În capãtul strãzi unde erau s-au oprit sã vadã unde merge ºi aceea stradã, vãzând cã ºi aceastã da în stradã principala au decis sã schimbe direcþia cã sigur nu-i bine pe unde merg. Mergând uzi din cap pânã în picioare au dat de o casã pãrãsitã ºi dorind sã se adãposteascã un timp de ploaie s-au oprit în fãþa ei,dar între timp se inegurase iar cerul întunecat de norii face cã totul în jur sã fie straniu ºi nu îºi dãdeau seama cum aratã cãsa, doar din când în când fulgerele luminau cerul. Un fulger puternic a luminat totul în jur ºi în acest timp au vãzut cu adevãrat cã aceea casã arãta straniu situatã ºi lângã un cimintir fãcându-i sã meargã tot înainte. S-au oprit sub un nuc sã-ºi mai tragã sufletul ºi sã-si mai stoarcã hainele care se îngreunaserã pe ei, Muscã era îmbrãcat în haine de distracþie cãci el trebuia cã petreacã în acea searã la balul de absolvire al liceului,dar numai distracþie pe capul lui la aceea ora. Niky mai în glumã mai în serios îi zise cãci o aºa zi de absolvire nu o va uita toatã viata, fulgere în loc de jocuri de luminii, tunete în loc de muzicã era o o noapte memorabilã.Pe cât de stranie era acea noapte ºi înspãimântãtoare pe atât de uimitoare o considera Niky cãci natura cânta o melodie tristã prin vuietul vântului, prin crengile pomilor care trosneau iar tunetele amestecate cu fulgerele te fãceau sã fi uimit dar în acelaºi timp ºi înspãimântat. Adãpostul sub acel copac nu era sigur ºi au plecat sã gãseascã ceva mai sigur,în capãtul strãzi au gãsit un bar închis care avea o copertinã sau oprit acolo, tremurând ºi speriaþi de tot ce se întâmplã în jurul lor nu ºtiau ce sã facã, se rugau cã un mic semn sã-i ducã spre strada unde stãtea Ariana. Niky a decis ca sã plece lãsându-l pe Muscã sã-l aºtepte pânã se întoarce, el plecând pe stradã principala cãci tot acolo ajunseserã pânã la urmã, poate se va întâlni cu cineva sã întrebe din nou, dar nimic, aºa cã s-a întors înapoi ºi au decis sã plece spre casã. Între timp tot mergând ei au dat de trei bãieþii crezând cã aceºtia sunt mai serioºi i-au întrebat ºi pe ei ce vruia sã afle, dar de unde ºi aceºtia erau ciupiti de aburul lui Bacus ºi i-au luat la bâzâialã, spunadu-le cã la ieºirea cealaltã se face o curbã periculoasã ºi pe prima stradã stã Ariana. Nu i-au luat în serios dar ne având altã soluþie au plecat în aceea direcþie, când au ajuns la curbã ºi s-au uitat pe tãbliþã de pe prima stradã scria ""Rugului"'ºi-au pus mâinile în cap ºi-au zis cã ãºtia chiar nu sunt sãnãtoºi pe acolo, dar de unde sã ºtie ei cã dacã mergeau pe aceea stradã în faþã dedeau chiar de casa Arianei care era pe colþ. Dupã ultimile eforturi ºi alte câteva sfaturi primite de alþi inºi au ajuns prin namoale ºi bãltoace la casã lui Ariana. Când în sfârºit au gãsit casa se fãcuse târziu ºi nu ºtiau cum sã o facã pe aceastã sã iese afarã din casã, s-au învârtit pe lângã gard ºi pe o parte ºi cealaltã ºi s-au decis sã o strige cu porecla cum îi ziceau ei, crezând cã ceilalþi nu ºtiu,dar nimic. Stand ei puþin ºi analizând ce sã spunã dacã pãrinþii ei aud,trebuiau sã aibã un motiv bine întemeiat sã nu se dea de gol ºi minciuna unui dintrei ei sã nu fie datã de gol de celãlalt,era o nebunie totalã. Au vãzut de la poartã cã lumina unui televizor bate dintr-o camera nu ºtiau ce sã creadã sã fie camera Arianei sã fie camera pãrinþilor,erau derutaþi total, în spatele casei era un geam unde la fel se vedea lumina bãtând aºa cã au decis sã astepete poate cineva o ieºi din aceea camera ºi o sã veda cine e. Dar de unde nimeni nu ieºea nimeni nu intra ºi tot asptand a început sã plouã din nou, au luat hotãrârea chiar sa plece acasã de data asta deºi sufletul lui Niky parcã se întuneca ºi mai mult , au încercat sã apeleze pe cel care îi adusese dar telefonul a apucat doar sã sune odatã ºi sã oprit. Niky era pe o parte fericit pe o parte înfrigurat de ploaia ce se napustiese în acea searã ºi se gândea cã dacã Dumnezeu l-a fãcut sã vinã pânã aici sã treacã prin aºa aventurã ºi îi da semn sã nu plece,el trebuie sã meargã mai departe. S-au dus din nou la poartã au început sã strige sã batã în poartã, au apãsat disperaþi pe un buton al unei soneri care aflând mai târziu cã nu mergea ºi nimic, era aºa mult zgomot afarã din cauza ploii ºi a tunetelor de parcã ei vorbeau în ºoapte nu ºtiau ce sã mai facã le venea sã sarã gardul sã intre singuri în casã. Dupã câteva minute disperate de strigat a reuºit într-un final sã-i audã exact cine trebuia,Ariana a ieºit la poartã ºi-a fãcut cruce când i-a vãzut cum arãtau cã niºte rufe spãlate pe sârmã, i-a dus într-un garaj întrebându-i ce cautã pe o aºa vreme acolo. Niky nici nu ºtia ce sã facã sã o strângã în braþe nu putea cã era ud, de sãrutat nici atât cãci îi tremurau dinþii în gurã de frig,aºa cã sã bucurat sã o vadã în sfârºit ºi a rugat-o cã sã le aducã un prosop sã se ºteargã. Înainte sã plece sã le aducã prosoapele, Niky i-a spus Arianei planul pus bine la punct cu Muscã ca sã le spunã pãrinþilor ei de ce veniserã la ea. Câteva minute cât au aºteptat în garaj ca doi zãpãciþii încercau sã mai punã la punct ce trebuie sã spunã pãrinþilor Arianei dar de frigurl ce le intrase pânã în mãduva oaselor numai erau în stare sã vorbeascã le trãncãneau dinþii în gurã ca,'' cailor la vaccinat'', dar pe cealaltã parte sufletul lui Niky emana fericire cãci în sfârºit a reuºit sã o vadã în aceea zi îngrozitoare pe iubirea lui. Dupã ce Ariana a vorbit cu pãrinþii ei a venit ºi i-a bãgat în casã, au fost primiþi cu braþele deschise dar la cum arãtau cã niºte sperietori de ciorii ,era ºi normal, le-a dat haine sã se schimbe, bine nici dupã ce sau scimbat nu arãtau prea bine cãci erau îmbrãcaþi amândoi în pijamale sau pulovere de fãta cã amãrâta de Ariana nu avea haine de bãieþi ºi apoi le-au pregãtit ceva de ale guri. |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate