Taci ș-ascultă tu copchilă,
tîlhariul-și scoate dinții pe tocilă,
ferăstrăul zvonește tot mai tare
tot mai iute în cărare...
Ce faci tu copchila mea?
Tac, mumă bună și-aștept că zău
tare fain o zîs din ferăstrău!
El vre să te taie fata mea
de arțar și de amar, de salcă să-i placă,
de arin și de amin, de măr și în răspăr...

Tac muma mea,
îi știu cîntul pe de rost,
și cînt tace îl auz,
iară de-o fi să hie, să înhie, tot l-oi auzi
și nime n-o ști.

Nu hii proastă, tu copchilă,
ăla n-are nicio milă,
cînd o să hie ș-o să-l vezi
tu în cin o să te-ncrezi?
Îi om rău la port și gură
calcă greu în bătătură.

Eu de l-oi vede odată
nu l-oi uita niciodată,
l-oi gîni cu ochi deschiși,
dar în gîndul meu, tu mumă,
va fi ceriul peste humă.
El nu crede-n Dumnezău,
eu nu crez în ferăstrău.