îngândurați și absenți trecem prin viață fără să vedem urmele ce ne apropie și ne despart, meandre căzute în dizgrație

singurătățile își croiesc drum ferindu-ne din calea altora, apropiindu-ne tangențial până la limita de acceptabilitate

privită de sus lumea e o serie de canioane ce nu interferează decât rareori păstrându-și zonele de umbrire departe de ochiul iscoditor al luminii

dacă universul și-ar pune în gând să rezolve problema sufletelor pereche, s-ar creea o busculadă și o frământare ce-ar arunca omenirea într-un sfârșit apocaliptic

va rugăm să păstrați distanța regulamentară și să nu depășiți linia galbenă deoarece se apropie în viteză cuvântul singurătate