parcurg lumea pe jos mai mult decât ceea ce vreau mă feresc să nu repet vreun cuvânt din cele de pe ziduri am înțeles nu există prostie mai mare decât un te iubesc scris cu înfrigurare îmi doresc tot ce e mai bun pentru tine și durerea ta de cap să încetinească timpului îi propun un țărm salvat de furia valurilor din cap până în picioare peștii mă fac să miros a baltă și stuf nu mă pot lăuda cu pușcăriile comuniste altfel aș face din nou liceul ți-aș scrie pe un perete iluminat tovarășul secretar să nu înțeleagă nimic din tot ce îmi repet noaptea că ar fi trebuit să fac de când m-am îndrăgostit îmi tremură mâinile Liviu presupune că țigările ne-au apropiat mă uit la ele niciuna nu seamănă cu poezia pe care am lăsat-o pe aleea scriitorilor colegii mă dădeau de gol doamna s-a dus în cimitir să compună știam că nu mă pot îmbogăți din invidie am zis bine că pot să-mi risipesc orice îndoială cu privire la spaima de cruci aveam bodega aproape tot ce mă făcea să uit că venim din culturi diferite pentru mine fierul încă nu fusese separat din sângele vreunui dinozaur ucis cu inteligență te mirai că nu m-ai auzit niciodată tușind mama avea obiceiul să mă trimită la muncă eram sigur că n-o să-mi ceară limba engleză oricâte subiecte mi-au dat să aleg comunismul nu mă industrializase atât de mult încât să nu văd strălucirea unui destin despre care doar mie mi-ai spus ce frumos Dumnezeu se repetă