Ce îmi pare azi,
că inima mea s-a îmbrăcat în roșu,
că poartă o rochie roșie, lady in red ,
nu dansează cu nimeni,
doar
vântul,
și trec printr-o poartă de ploaie, până la tine,

și totuși nu te găsesc.

cascada și vântul
salcâmul se unduiește și cade în floare
alb
pe jos

spune-mi,
leagănele sunt mici,
albinele,
apele,
smântânoase,
drăgălașe
la
strop,
ce desuet,

femeia e desuetă și inima ei nu mai poartă vreo rochie

cât și cât.