agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1006 .



Despre anomalie
personale [ ]
(Text inspirat de un proletar neocomunist de supermarket semicapitalist)

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Danaia ]

2018-11-21  |     | 



Într-o lume în care plouă cel puțin zilnic, dumnezeul-pufos-aproape-un-copil și-a găsit refugiul iluzoriu în amintirea florii de magnolia, sălășluitoare ea însăși în imaginația unui Poet. De acolo, închiderile de uși, imprecațiile, dezumanizările, ieșirile-din-sine ș.a.m.d. se aud relativ amortizat, deși durerea nu este cu nimic mai puțină. Chiar și așa, rana își deschide înțelesurile către dimineața aceea care, într-un fel sau altul, musai va trebui să sosească și pe meleagurile uitate de rost...

Plouă. Plouă și atât. Nu!!! Plouă și oamenii... oamenii o iau razna. Ploaia descompune șine de tramvaie, structuri afective, gesturi, povești. Surpă munții, scufundă cerurile. Igrasie. Tot felul de insecte. Invizibile. Neiertătoare. Roiuri. Roiurile tale. ADN-ul scoțându-și colții, prea mult sictirit de tine. Rațiunea este, dacă nu anihilată, în mod dramatic diminuată. Sufletul se face mic-mic. Iată. Îl calci în picioare. Și tocmai încerca să se nască o emoție. O floare își amână devenirea. Nimic nu ți se pare suspect...

!Oamenii!

Se închid în ei: unica lume pe care o mai percep este a celor 2 mâini, a propriului mers, a propriilor angoase, convertite în destin. Unul derizoriu. Au pocnit lumina și au făcut-o scundă. Fără prea multe scrupule au pus-o sub obroc. Acolo își proclamă autarhic dezordinea individuală. Atâta vreme cât au uitat de Copilărie, de faptul că au avut ei înșiși o Mamă, că Umanitatea este cea mai mare dintre aristocrații. Că, în consecință, aceasta obligă.

Acolo, în lăuntru, totul țipă. Că unde e iarba? Și păsările? Dar culoarea? Și se face vârtej. În vertij nu poți găsi Dragostea. Nici minima reminiscență a ei.

Ei scuipă. Fără a se mai recunoaște în vreo oglindă, poartă în cârcă povara anonimatului, a depersonalizării, a răutății. Complexați iremediabili, nu ridică un deget ca să se ridice. Complăcându-se, întinează condiția umană, pun sub semnul întrebării orice dumnezeu al bunătății. Își plâng de milă, când alții s-ar cuveni s-o facă.

Nedreptățiții absoluți, nici măcar nu simt când mizeria le intră în degete... de acolo în inimă... în inima aproapelui. Cosmosul decretează: stare de calamitate!

Ei bat cu pumnul în masă, inventează „realități”, ca unui idol i se închină. Uită de mamă, de masă, de casă... În această amnezie, când înceată, când violentă, încărcătura genetică a omului se diluează. Cu greu marii maeștrii întru ale devenirii ar putea identifica vreo lege firească a mersului involutiv.

Proscriși, își poartă steagul mai departe, crucea de paie. Revoluționarii pitici, rămașii în grotă! Iată-i în carul șchiop, desfigurându-și cuvintele, propriile sentimente..


!„Oamenilor”, scormoniți mai bine în pământul putred care v-a acoperit! Căutați-vă! S-ar putea să dați de Dumnezeu... Și atunci...



.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!