După mulţi ani
trec peste podul Dâmboviței
(de la timpuri noi)
cu șirul
femeilor
care m-au iubit, în urma mea

tata mă vede singur,
îmi iese în faţă
și-mi zice:
n-ai zis tu, măi băiete,
că o să vii
acasă însurat,
nu spuneai adesea că ești cel mai iubit bărbat
din București?

văd că n-ai adus pe nimeni!

uite tată, zic tare și apăsat,
sunt înconjurat
de atâția nimeni
încât nici nu mai avem loc
în casă de câți sunt ...

mă întorc la bietul tata după mulţi ani
și mă mir că nu vede
nimicul
adus de mine acasă.