Aseară o vecină mi-a spus că era bine să îmi botez pisica Eva. Eu m-am gîndit apoi la filmul ”totul despre Eva” Am deschis o carte la întîmplare (puteam să n-o deschid sau puteam să mă fi uitat la cuprins) și am dat peste poezia despre Eva a lui Lucian Blaga. Că șarpele i-ar fi spus femeii ceva la ureche încît nici Dumnezeu nu a auzit.

Cei care scriu despre acest fenomen afirmă că omul respectiv ar fi un om ”ales”. Bineînțeles că nu am fost nebună niciodată să mă cred mai ”specială”, dar am fost cu adevărat un om inteligent și numai binele, fără nicio greșeală. Dacă vreodată cineva vă povestește așa ceva - să nu credeți că omul acela e blestemat, fiindcă pînă și Stephen Hawking comunica printr-un computer.

Eu am explicat clar mecanismul prin care mi se deschid cărțile, atît premonitoriu cît și legat de trecutul apropiat și am explicat clar absolut toate lucrurile (celelalte) aparent misterioase care îi pot nedumeri pe oamenii mai proști. Absolut orice carte mi se deschide așa, nu doar cărțile lui Blaga și nu doar cărțile cunoscute de mine, ci și cele pe care nu le-am citit sau despre care nu am auzit nimic.

Odinioară oamenii foloseau drept haruspicii deschiderea Bibliei sau altor cărți arhicunoscute, ”bestselleruri” de odinioară.

Este un lucru extrem de simplu și nu are legătură cu magia neagră sau cu boala psihică. Prima oară mi s-a întămplat pe la 18 ani - cu un roman din biblioteca tatei. Cam tot atunci mi s-a deschis dicționarul limbii române în mod ciudat și, pe vremea aceea, eu m-am speriat și indignat puțin. E un lucru lipsit de importanță, dar eu eram prea tînără ca să înțeleg atunci.

În facultatea de psihologie m-au obligat să cumpăr o carte a lui Dan Seracu de parapsihologie și m-am revoltat și atunci, cînd am găsit scris de acel om despre această ”deschidere” misterioasă a cărților. Eram și atunci prea tîmpită ca să înțeleg și nu mi se părea bine faptul că el scria despre acest lucru.

Am uitat să adaug un lucru esențial – poezia aceea, ca și anumite cuvinte din dicționar etc. existau ca atare în acele cărți, le știam sigur dinainte. Dar spiritele superioare, sau Dumnezeu dacă preferați, Dumnezeu despre care nimeni nu are voie să declare că există fiindcă e calificat drept nebun dacă nu e prost, deci ”ei și cu noi” pot să deschidă orice carte acolo unde cere legea, necesitatea adică, chiar dacă lucrul acela era clar acolo în carte. Adică ei, cunoscînd logic în cele mai mici detalii creierul meu și legătura mea cu lumea și cu toți mușchii mei în cele mai fine detalii, pot deschide cartea în funcție de textura ei, modul în care alunecă foile și grosimea lor, condițiile atmosferice etc. exact unde ”vor” – ca un braț mecanic, o proteză neuromotorie extrem de performantă. E adevărat, există și au existat și intelectuali marcanți care au declarat că există Dumnezeu și nu sînt considerați nebuni, fiindcă ei sînt respectați ca atare. Eu prin Dumnezeu înțeleg mai ales Spiritul, Logosul, dar și regulile de funcționare ale Spiritului, o parte componentă dar și supraordonată a lumii materiale. Nu explic în detaliu. Cartea se deschide la ceea ce e necesar conform înlănțuirii evenimentelor din lume. Uneori se deschide o carte pe care o memorasem, chiar era așa în trecut. Alteori, se deschide la ceea ce e necesar o carte nouă, din librărie chiar. Lumea întreagă, este alcătuită din Spirit și Materie și la fel și creierul meu și al tuturor, și toți sîntem legați unii de alții și de tot restul lumii. Fiecare obiect material, nu doar cărțile, are și el reguli de îmbinare – tip de hărtie, cotor, etc. care au fost încifrate și descifrate de multe alte minți omenești. Nu pot dovedi faptul că Dumnezeu ar putea în plus și să transforme cărțile sau materia în general prin intermediul minții noastre, dar pot explica clar mai multe alte lucruri pe care nu le-am notat acum despre relația materie-spirit și legile deterministe.