agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ stejarul
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2019-09-14 | |
toc la şişcă ghizdeiul abia cosit
ca mine e şişca de veche nu mai are apărătoare pentru valţuri şi tambur de cuţite ca şi mie teamă de a cădea în ridicol tocăm amândoi realitatea verde şi crudă amestec de ghizdei şi crupe pentru curcani amestec de simţire şi gânduri pentru suflet e toamnă şi-i al naibii de cald îmi duc bustul gol şi-asudat sub umbrar o pauză de o ţigară şi-o bere nu strică... moţăie clipa şi vântul doarme profund parmenul auriu e lângă mine şi nicio frunză nu-i mişcă nu-l doare nici în clorofilă că un ram e năpădit de omizi până la urechi cu gura merelor coapte tot râde cu el mă simt bine chiar dacă gândurile îmi amestecă amintirile anotimpurile... Mara ai zis în prima zi de liceu aşezându-te-n bancă uşor gâfâind aveai bujori în obraji şi rouă pe buză sub nas Ioan un zâmbet fugar în timp ce palmele treceau prin niagara de păr castaniu în valuri buclate lăsate să-ţi curgă pe umeri verzi guşteri ochii mei alergau pe bustul expus cu sânii ghiciţi obraznici şi tari Mara cu mere prea tare cred c-am gândit că te-ai întors ce ai zis am dat-o cotită îţi admiram clorofila ai făcut ochii mari mari şi frumoşi ochii tăi amestec de verde şi-aramă topită stranii şi dătători de fiori un trimestru de pânde şi-atât te-ai mutat în clasa logodnicului tău care devenind soţ a tras obloane la uşile şi ferestrele tale... totuşi verdele parmenului auriu are-un ceva mă uit mai bine da nu mai are lucire e mat cu urme punctiforme de mană din ploi ori de gângănii sentimentu-i ciudat l-am mai simţit la întâlnirea de "un sfert de veac de la absolvire" privindu-te păreai neschimbată şi totuşi era un ceva pe care fardurile machiajul n-aveau cum să-l ascundă în privire şi voce în mişcări şi râs era ascuns durerosul sentiment al timpului care trece... geme tăcerea în frunze la gândul brumei ce inevitabil va veni fără rod desfrunzit nu va mai fi... ci doar acolo şi el un oarecare copac în somnul iernii intrând... gata cu pauza va fi Înalţarea Crucii ziuă de post ai grijă Ioane femeia-i de dulce... mai toacă-le... învârt şi gândesc cu voce tare sunt de unsprezece ani aici şi-atâtea Mare cu mere au intrat parcă prea timpuriu în tăcerile iernii oare de ce şi de ce ca de nebun mai învârt şi învârt la şişca mea veche...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate