agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2019-12-24 | |
1.
Aşa mi-e dat mie, să scriu din povestea în care Mă bucur cu lumea şi cu fiecare Pe care-l întâlnesc pe cărare Călare sau pe jos Cum îi şade bine Omului frumos Ce-i frumos şi ce e bine Aceasta depinde de tine Şi de cei care-ţi seamănă Că cine se aseamănă se adună Într-o lume care să fie mai bună Măcar acuma, de Crăciun Creştea în mine, zi de zi, Nemărginirea de a fi Şi-n locu-n care-i ţărm înalt am o cărare de asalt pe care-am învăţat să zbor prin RodadoR din gândul lor studenţi ce poartă tricolor visând că nu şi da oricând ca lebăda de pe paletă găsesc şi lacul cu egretă dintr-o planetă cu copii cu oameni mari şi jucării care zâmbesc şi râd şi-s vii pentru că nu şi da de-acum mâine sunt ieri şi poate ştii că planul vechi mereu e nou când puiul care azi e-n ou mâine cu cioculeţul lui va face-o gaură-n găoace şi vei vedea că dacă el a reuşit să iasă-n lume vei reuşi şi tu minunea ca bucuria de Crăciun să ţină mult mai mult ca visul că deal va deveni abisul şi-l vei urca şi-l vei urca oprindu-te doar la cascadă de unde poate să se vadă vaporul meu ce stă în radă... 2. cântec în inimi insula cu clopoţei colindă acum Chiar aici, în susul viei, la o margine de drum se-nvârtea cântarea-n mine sfinţind clipa de acum şi priveam la toate cele ca la uşa Raiului şi cântau cu vocea vie îngerii alaiului un alai precum o nuntă de nuntire şi colind cobora pe o costişă colindând şi chiuind dintr-o parte, mai spre mâine, la cuptorul cu tulei cântau cânt de la Iordanu toţi pruncuţii lui Tri Lei “În Iordan botezându-te Tu, Doamne, închinarea Treimii s-a arătat; că glasul Părintelui a mărturisit Ţie, Fiu iubit pe Tine numindu-Te; şi Duhul în chip de porumb a adeverit întărirea cuvântului. Cel ce Te-ai arătat, Hristoase Dumnezeule, şi lumea ai luminat, slavă Ţie!” De aici vine-o poveste ce-i născută de Crăciun, când copilăream pădurea unui foarte vechi cătun 3. Aruncăm zarurile Se învârte roata Zarurile se rostogolesc Unul din ele se oprește Se uită la mine și-mi spune: S-a stârnit cântare-n mine dintr-o frunză de arţar Îndulcind amar trecutul, bând pahar după pahar Marea vuiește. Peste valurile rostogolite Pescărușii, cormoranii și pelicanii Fac cârduri și stoluri Rânduite în rolurile unui poem Poemul din vis lângă celelalte cuvinte, le cântai pe do pe sol şi la şi re re major, într-un tremol si bemol şi un diez ţi-l furase-un huhurez la Pescărie, ciorile-şi făceau siesta lebedele hoinăreau raţele şi pescăruşii le chemau iar din bărci vâsleau pescarii fluierând din solz de peşte nota mi ţinută lungă cât să poată să ajungă de la munte până-n luncă încă, încă, încă, încă... mi, mi, miiiiii cânta venirea zorilor din zborul cocorilor, o pană-mi căzu-n călimară am luat pana şi-am trecut-o pe deasupra amintirilor... prieten cu pictorul Mătăsăreanu și cu Ionică Tătaru care usucă paharu un personaj care tace și face o mie de fotografii pentru un singur vers care acoperă alt Univers și încă ceva precum Giovanni Pico della Mirandola a toate ştiutor şi-a încă ceva cântă tu la pian clipa cea lungă ţine un an Vestea Bună, de Crăciun pentru Anul cel mai Bun să înceapă de acum Sorcova şi Pluguşorul care să sfinţească norul care va uda ogorul şi sămânţa va-ncolţi şi va face rădăcină inima fie-i grădină gândul să o învelească şi să crească, tot să crească până când o să rodească o pană-mi căzuse din cer lin, tot mai lin, leru-i ler de luni până joi când cu ancora de aur în cântec şi culoare coloram clipele-n albastru de azur trăgeam mai rar din pipă şi-n rotocol de fum tot ţărmul de albastru se transforma-n Acum pe când treceam în Cântec şi-n nota la spre si făceam nod la batistă să cânte nota mi mi, mi, miiiiii cânta venirea zorilor din zborul cocorilor, aceeaşi pană-mi căzu-n călimară am luat pana aceea şi-am trecut-o pe deasupra amintirilor... pe nepusă masă, dimineața de azi s-a tezit cu un vânt călduț de primăvară și-o ploaie torențială, ca de vară stropii mari de ploaie-mi spală fereastra dinspre mare șapte vrăbii zgribulite ciugulind fărâmituri ciripesc a primăvară plesnind mugurii la muri Constanţa, Marţi. 24 decembrie, 2019 |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate