Trecerea de la un vis la altul
E aproape o misiune,
Un joc al minții, fără voia mea
Mai am la tine, Doamne!loc de-o rugăciune?
Numai așa mă vindec, cât eu mai pot striga:
-Da-mi, Doamne, o verandă mare, mare
La o căsuță mică, mică
Albă, cu ferestre albastre
La streașină...cu-n cuib de rândunică
Iar dacă foișorul e numai într-un ochi de sticla
Nu-i nimic
Lumină destulă va fi pentru un fir de mușcată
Și pentru perdeaua de borangic,
Până tărziu, când din horn firul de fum
Se creionează pe îndată
.............................................

Apoi, de-o parte și de alta, pe leat
Îmi fac, fortăreață din metri albită de bumbac
Bătută cu maiul la râu și pusă la uscat
Și desculță merg prin întărita-mi cetate
până-n spatele casei,dincolo de hotar
la cei patru stâlpi
Doi pruni, un păr harbuzesc și un cireș amar
Doar lacrimile mele prin sânge-au tot fost date (și jar)
.................................................
Din leat în leat
până-n pridvor,
a pâine coaptă, a candelă aprinsă
și a lemn de brad, miroase
că-n mijlocul casei îmi fac cuptor
Și-n spatele lui un pat,
Vreau pentru oasele care mă dor, odihnă de mătase
..................................................
Apoi, într-o veranda de zile mari, să pot aștepta
Pe locul de la poartă, să-mi crească doi brazi înalți
cu cer în vârf în loc de stea,
..................................................
cât timp mai fac atâtea pretenții, doamne
cât timp pe umărul jilțului un fluture mai poate sta,
pedepsește-mă cu câteva zile-n plus
ca-n tandem cu vântul, până la marea trecere
să mă mai pot legăna…

29.08.2020