agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2020-10-20 | |
trăim fiecare zi de parcă toate ar fi ale noastre
ca niște pogoane lăsate prin testament de bătrâni ne trezim cu ai noștri și e totul ok sunt ai noștri de parcă a fi al cuiva e garanția vieții eterne mințim frumos spunem că nimeni nu moare de-adevăratelea dacă trăiește în sufletul altuia tragem aer în piept apoi tot restul vieții căutăm suflete care să ne trăiască de parcă am derula un program de înmulțire a unor specii pe cale de dispariție o dimineață încremenită ca un convent franciscan în rugăciune miroase a turtă pe vatră și brumă necunoscuți îmi dau binețe și asta îmi face bine mă face aproape om trec în viteză pe lângă mine tiruri cu sfeclă și betoniere mă amuz mă întreb oare unde s-ar duce sufletul meu în momentul ăsta dacă s-ar desprinde din bene ceva greu care m-ar lovi în moalele capului unde se duce un tânăr care scrie adio pe facebook apoi își pune ștreangul de gât unde se duce un om al străzii după ce face dragoste cu hipotermia unde se duce jihadistul cecen care-a decapitat un profesor (în raiul islamic unde-l așteaptă un număr exact de virgine sau în cazanul cu smoală creștin) unde se duce un vânător alb care-a ucis un leu crescut de mic doar ca să fie vânat apoi urcă pe instagram poze în care tronează măreț peste coama năclăită de sânge unde se duce un doctor care face infarct în sala de operație și în cădere secționează aorta pacientului de pe masa chirurgicală unde se duce un politician mort de covid unde se duce un câine lovit mortal de-o mașină unde se duce un tată alcoolic ce-și bate nevasta și fiii apoi restul vieții trăiește din pensie pe caz de boală fără să știe ce e real și ce-i vis unde se duce o umbră când se-aprinde lumina unde se duce o piatră un embrion unde se duce un dumnezeu când nimeni nu mai crede în el recunosc n-am înțeles mai nimic din viața asta creștină de ce meriți iadul dacă toate zilele tale câte ți-au fost numărate te-ai chinuit să fii bun dar la sfârșit ai făcut un gest fără minte de ce meriți iertare dacă toate zilele tale câte ți-au fost uitate ai făcut numai rău iar la sfârșit de frică sau din remușcare ai făcut un singur bine
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate