Să extragem prolixul din eclectism și să-l augmentăm cu valori eterogene, căci eclectismul absoarbe sincretismul, iar sinteza pe care o facem eclectismului îl configurează cu profunzimi magnificente ce dau expansiune reflexivității.
Să transsubstanțiem fecunditatea din prolix într-o filozofie a spiritului incitând dialectica să se integreze în arealul operelor urmărind superlativele valorii.
Un eclectism structurat și împărțit în categorii gnomice va valorifica silogismele și va converge în sinergii.
Eclectismul și-a divizat valoarea în eterogenități, pe când sincretismul și-a mărit-o prin omogenizările care au dat coeziune dialecticilor artelor.
Eclectismul își risipește ideile, principiile, concepțiile și valorile într-un hibrid care-i șubrezește doctrina, însă eclectismul care a dat coeziune configurațiilor sale creaționale dobândește o fecunditate a adevărurilor de toate tipurile și categoriile și dacă are puterea sintezei toate temele sale vor converge în esența artei.
Deviza știu aplicată pe orice obiectiv și proiect îi activează omului inteligența ce rezolvă problemele importante oferind soluții grandioase, căci inteligența are capacitățile de a inova fațetele vieții personale, sociale și profesionale, de a reinventa a fi-ul reactualizându-l pe calapodul schimbării și de a reseta algoritmul ființial supervizând și coordonând mecanismele subtile și esoterice ale ființării.
Neofiții nu sunt conectați la propria inteligență pe care o posedă toți oamenii, însă nu știu s-o proceseze și s-o activeze, vibrând imperceptibil în mental.
Inteligența este direct proporțională cu evoluția, cu competiția, cu superiorul și cu superlativele, dezactivarea ei coincide cu activarea mediocrității.
Inteligentul aderă la estetica prodigioasă, de anvergură și extraordinară care eclipsează inestetica ce se refugiază în genunea imundului. Dialectica sa integrează sincretismul, eclectismul și eshatologia, iar sagacitatea sa împreună cu inventivitatea, creativitatea și plusurile stilizează viața și o pliază pe o evoluție care apreciază superiorul, îi repugnă inferiorul și îi întărește omului spiritualitatea.
Inteligentul grefează noul pe desuet, iar mintea sa deschisă înspre valorile profunde inculcă în mințile inferioare direcția optimă, înlocuindu-le gregarul cu mintea planetară procesând și gestionând inteligențele.