agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ sunt în corpul meu
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2021-04-03 | |
Dragii mei!
am ajuns pe creasta celor 65 de ani, din care 14 se regăsesc în locația de suflet, Poezie.ro, locație în care am fost găzduit cu drag de administrația site-ului. Le mulțumesc pentru asta! Nu știu cât de bătrân sunt pentru că și anotimpurile ne mint... Știu doar că pe mulți dintre voi v-am simțit alături, și vă mulțumesc pentru clipele care m-au făcut fericit!. Unii m-ați privit din umbră dar v-am simțit aproape!, alții m-au privit chiorâș și m-au înțepat pe la spate chiar dacă prin faptele mele bune am bucurat suflete. Dar știu că sufletul meu, prin tot ceea ce am făcut, m-a făcut atât de puternic încât să-i pot privi în ochi pe toți deopotrivă!. Credeți-mă că de azi sunt un "moș" care vă iubește pe toți! Și cât de mult aș fi vrut ca tata, plecat de ceva vreme să se întâlnească cu Dumnezeu, să-și amintească de acea zi de primăvară în care cireșii plesneau de culoare. Da tată, e 4 aprilie azi îți vorbesc despre o zi de primăvară când toți oamenii se împlinesc ghioceii sunt mult mai ieftini decât în anul în care ai plecat mama și-a înghițit ultima lacrimă spunând că te-a visat în livada din spatele casei dormeai sub prunul pe care l-ai plantat la nașterea mea ai zis că 4 aprilie este ziua care dă sens existenței tale și că Dumnezeu te-a binecuvântat nu știu cât de sincer a fost cu tine pentru că ți-a rupt din trunchi ce să-ți mai spun... fotografia de pe noptiera din camera de oaspeți am înrămat-o în lacrimi și va curge mereu înspre suflet deasupra fântânii veghează soarele are mult prea mult sânge în priviri și pare trist și flămând să mai știi că în patul tău de două persoane nu mai doarme nimeni fără tine nu mai suntem noi toate lucrurile sunt mici întâmplător sau nu Dumnezeu privește și tace acum eu sunt cel care trudește prin casă liniștea înspăimântă din când în când mă urc în pod și privesc poarta printre crăpăturile țiglei dar să știi că am lăsat-o întredeschisă pentru ziua în care o să vii să-mi spui La mulți ani!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate