Femeia are o parte masculină reliefată de animus, psihicul ei se acordează la psihicul masculin de la care preia anumite aspecte masculine influențând fenotipul și genotipul ei.
Bărbatul are o entitate feminină evidențiată de anima, iar arhetipul spiritualității bărbatului se completează prin acordarea la arhetipul spiritualității feminine.
O ființă integrală nu poate exista dacă aspectele psihicului feminin și masculin nu se află în simbioză, nu sunt complementare și nu întregesc existența prin fenotipuri și genotipuri similare, căci atât bărbatul cât și femeia au aceeași esență divină, iar antitezele lor țin de formă nu și de conținut.
În cazul femeilor are pregnanță și prelevanță emisfera afectivă, iar în cazul bărbaților este proactivă și exponențială emisfera analitică.
Ritmul alert fără cauze raționale produce agitația și omul îi simte zvârcolirile în suflet, iar ritmul lent nesusținut și necontrolat de spirit provoacă apatie, neurastenie, letargie și anemie, căci ritmul lent induce energii minuscule incapabile să impulsioneze, să incite și să dea vigoare omului care percepe în umbra ritmului alert agitația, tumultul, neliniștea și stresul.
Ritmurile ființiale se racordează la vibrațiile entităților dinăuntrul omului și dacă se sincronizează omul este invadat de armonia care eclipsează tumultul, discordia, dezarmonia și care induce în nerăbdarea sincopată calmul ce dezvoltă o continuitate în care evoluează calitățile.
Dacă ritmurile ființiale sunt desincronizate față de vibrațiile entităților umane apare dezarmonia predispusă la tumult, disonanțe și frământări, când în om se întrevăd discrepanța, dihotomia și dualitatea dintre activitățile mentalului și cele ale corpului.
Ritmul alert induce vibrații rapide care dacă sunt discontinue, sincopate, fluctuante și inegale generează disconfortul, indispoziția și nerăbdarea și dacă sunt continue și egale omogenizează substanțele entităților din lăuntru și dau continuitate și imuabil fluxurilor energetice.
Ritmul alert conectează a fi-ul la dinamismul pe care-l valorifică printr-o fecunditate și prolificitate a actelor existențiale.
Un ritm alert într-o ființă pasivă debusolează, bulversează și răvășește o ființă afectată de dihotomie și induce în sistemul ființial disfuncționalul și malformatul.
Ritmul lent micșorează și încetinește vibrațiile și are drept consecințe somnolența diurnă, inerția existențială și pseudo-activități înglobând insignifiantul.
Ritmul lent nu este propice vocației, creației și pasiunii care au nevoie de energii spirituale pentru a genera un melanj de valoare, travaliu, febrilitate și anvergură creaționale.
Ritmul normal vibrează pe frecvențele chibzuinței, cumpătării și înțelepciunii și omul cu un astfel de ritm are capacitatea de a-l regla și de a-l optimiza, glisează de la să nu faci nimic la extrema să vrei totul, fixându-se la mijlocul lor.
Ar fi util să ne conectăm la concepția de a vrea ceva în viață evitând excesul lui să vrei totul și emacierea și împuținarea ființei conectată la deviza să nu vrei nimic.