agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2021-12-10 | |
nu ştiu cum s-a întâmplat
ceilalţi s-au cam luat cu treaba şi aşa m-am trezit singur în curte în grijă cu cei trei nepoţei doamne ce mă fac să vezi hărmălaie ce basme să le spun ce jocuri să inventez dar ei se balansau tăcuţi în leagăn unul lângă altul fiecare cu tableta în mână nepământean transpus în lumea sa virtuală nici farfuriuţa cu dulciuri nu-i îmbia lângă ei părăsit părculeţul special amenajat groapa cu nisip lângă minibazinul de înot topoganul şi plasa pentru sărituri jur împrejur puzderie de jucării unele neatinse împrăştiate pretutindeni zmeie puşti şi arcuri cu săgeţi cretă şi creioane de colorat maşinuţe dinozauri pistoale şi păpuşi mingi de mărimi şi culori diferite patine cu role biciclete trotinete iar peste alee bătrânul cireş aşteaptă trist dar încă răbdător să se mai caţere şi în el cineva mai că îmi vine mie să-i îmbrăţişez vârful privindu-i gânditor cred că am aţipit un pic uliţa s-a umplut din senin de larmă vai vai ce tărăboi mai ceva ca în ziua aia când leana mieiţoaei îşi târa fudulă la scăldat legată cu-o liană javra pe jumătate mâncată de pureci acum uite tocmai trece gesticulând ion nebunu’ cu gălăgioasa haită de ţânci după el vânându-l nemilos ca pe o nesperată pradă în duzi ciopor înfometaţii traşi de gârlă se lăcomesc mai rău decât graurii toamna alai de fetiţe cu fuste din bozii dansează şi cântă paparuda ruda desculţe în praful fierbinte mai retrase câteva se joacă cu pietricele altele fac ulcele cărămizi şi cuptoare de nămol băieţii se vânează cu puşcoace de soc şi se ceartă care să fie hoţii şi care vardişti ori bubuie spre spaima tuturor cutii cu carbid piticii vor de-a prinselea de-a pitita ori baba oarba încruntat şi bănuitor oftând a pagubă moş stancu îşi priveşte-n fereastră geamul spart să fie de la praştie de la minge ori de la bobic parcă un pic vinovat tresar şi mă trezesc brusc arunc o privire spre mult prea liniştitele odrasle drăcuşori năzdrăvani zburdalnici şi puşi pe şagă i-ar fi plăcut să se laude cu ei tata îi privesc cu duioşie şi pentru o clipă văd cum trece pe lângă mine copilăria mă uit la ea nostalgic dar n-o mai recunosc
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate