571.Omul care combină controlul minții, prezența activă în viață, creativitatea şi ingeniozitatea, ajunge la un moment dat să manevreze beneficul şi să stabilizeze bucuria, veselia, încântarea, voioşia şi recunoştința cu densități uşoare ce dezîmpovărează ființarea.

572.Controlul minții, vizualizarea sinelui genuin, convergența dintre forțele de tipuri diferite şi o dianetică proactivă, îmbunătățesc viața şi o orientează înspre optimul cu aspecte de impecabil, ireproşabil şi eficiență maximă.

573.Controlul minții reactivează fluxurile optimale care împreună cu fluxurile energetice, creaționale, mentale şi ale realității, generează beneficul cu prelungiri în fericire, beatific şi stări persistente de bine.

574.Controlul minții îndepărtează oamenii de la fărădelegi, venalități, adicții şi violențe, care sunt forme degradante definind o viață pervertită, ce a deraiat de la normalitatea securizată de legi, norme, reguli şi conveniențe.

575.Controlul minții potențiază viața, iar dianetica pe care o generează creează somaticului un scut împotriva bolilor, durerilor, disfuncționalului şi pervertirilor.

576.Când omul nu-şi poate controla mintea, nu poate elimina din emoții recalcitrantul şi disonanțele şi nu le poate trece pe silențios.

577.Când variabilele se infiltrează în minte, aceasta devine încețoşată, obnubilată, cu o conştiență vulnerabilă la malformări şi care reflectă distopiile din realitate şi ființial.

578.O minte procesând constantele se structurează şi configurează în jurul sistemului uman căruia îi aplică constantele, micşorându-i disfuncționalul şi entropia şi întărindu-i homeostaza.

579.Controlul minții generează fluxuri energetice care întăresc psihicul, reduc gradul de impuritate al conştienței, obiectivează rațiunea şi dau amplitudine forțelor spirituale.

580.Lipsa controlului minții provoacă non-energii ce dau labilitate psihicului şi pliază imperfectibilul şi disfuncționalul pe entitățile interioare ale omului.

581.Non-controlul minții are efecte negative asupra vieții, inducându-i confuzia, dezordinea, haosul şi abaterile.

582.O existență contradictorie, dihotomică, împânzită cu non-urile, pseudo-urile şi surogatele ce o decuplează de la evoluție şi trend, are ca sursă non-dianetica provocând non-controlul asupra minții, sinelui şi sufletului şi ridicolul şi aberantul se imprimă pe mişcarea haotică a corpului.

583.Non-controlul minții şubrezeşte raționalul, realismul, logicul şi luciditatea şi este caracteristica omului obtuz, troglodit, fatalist şi incapabil.

584.Non-controlul minții îi atrofiază mecanismele, având drept consecințe nefaste dezplierea fațetelor de pe angrenajul vieții.

585.Non-controlul asupra mentalului îi dislocă structura, îi încovoiază axa şi îi fisurează sistemul.

586.Non-controlul asupra mentalului construieşte non-dianetica distrugând reperele, sistemele de referință şi influențând negativ şi în mod non-benefic somaticul.

587.Non-controlul asupra mentalului stimulează non-energiile inversând tot ceea ce omul are mai înnobilator, mai binefăcător, mai exponențial şi mai virtuos în el.

588.Non-controlul asupra mentalului poate făuri un non-mental neutralizând funcțiile benefice ale mentalului şi provocând dereglări în funcționarea sistemului uman, al realității, al adaptabilității şi al umanității.

589.Non-controlul asupra vieții îi dizolvă cu non-substanța sa cu roluri de pervertire, raționalitatea, predeterminarea, fațetele şi categoriile şi existența este invadată de detaliile disparate ce preced dihotomiile.

590.Non-controlul minții asupra ființialului îi reactivează non-potențele direct proporționale cu non-aptitudinile.

591.Performanțele țin de un om care îşi controlează mecanismele minții, manevrând-o şi fructificându-i sagacitatea, spiritualitatea, spiritul şi potențialul de natură creativă şi competitivă.

592.Performanțele impulsionează activitatea mentalului, multiplicându-i spațiile pentru a încorpora în ele arealurile în expansiune ale inteligențelor, sagacităților şi superiorităților.

593.Performanțele nu se pot aplica competiției dacă omul posedă un mental încețoşat, obnubilat şi necontrolat de acesta, o dianetică ce nu reuşeşte să dea simbioză şi sincronicitate între minte, suflet şi corp şi mai degrabă ființa este frecventată de non-performanțele non-competitive.

594.Performanțele au drept cauză evolutivă un control deplin al minții deschise înspre inedit, versatil şi inițiative cu posibilități benefice, avantajoase şi de câştiguri.

595.Performanțele au ca efecte o configurare a competiției şi o fațetare a ei, căci fiecare configurație a competiției caracterizează elementele multiple şi variate ale succeselor.

596.Performanțele în care s-au strecurat îndoielile, ambiguitățile, fricile şi erorile, se diluează, diminuează, deformează şi capătă aspecte de non-performanțe.

597.Performanțele ce se deconectează de la sistemul competiției se focalizează pe reuşite minore, derizorii şi iluzorii, neputându-se apropia de succesele majore, exponențiale şi substanțiale.

598.Performanțele cresc, se extind şi capătă ascensiune dacă ascultă de o minte controlată, cu gânduri superioare, cu o inteligență resuscitată şi impulsionată de sensurile şi obiectivele de naturi existențiale, profesionale, vocaționale şi creaționale.

599.Omul în care s-au încastrat micimea, minorul, detaliile şi inanitățile superflue şi care sunt caracteristicile unei vieți liniare, cu spații înguste, diluate şi supuse contractării la contactul cu non-performanțele, punctele slabe şi slăbiciunile, nu accede niciodată la performanțe.

600.Performanțele au afinități la grandios, maxim, optim şi metanoia, proiectează omul pe asimptota succeselor.