601.Performanțele intenționează să aducă în viață triumfurile, victoriile şi gloriile conturând insurmontabilul.

602.Performanțele înscriu oamenii între coordonatele succeselor şi cu fiecare succes omul mai face un pas înspre atingerea exhaustivului, infailibilului şi insurmontabilului, pe care şi le va însuşi atunci când va face saltul prodigios înspre omul-divin.

603.Performanțele dau întâietate câştigurilor, profiturilor, beneficiilor asigurate de o profesie pe care o domină cu instrumentele eficacităților, inițiativelor şi asumărilor.

604.Performanțele urmăresc cu obstinație, tenacitate şi temeritate optimul în care întrevăd profiturile, câştigurile şi beneficiile majore.

605.Performanțele capătă evanescență când profesionalismul se anemiază şi şubrezeşte în contact cu insuccesele şi în locul lor apar non-performanțele cultivate de amatorismul agreând expectanțele, procrastinările, comoditățile şi reperele rudimentare.

606.Performanțele conferă tridimensionalitate ființării pe care vor să o modeleze sub formă de sferă, asociind-o cu perfecțiunea.

607.Performanțele manifestă idiosincrazie la sinecura cu aspecte de laşități, stereotipii, metehne, tabieturi şi obişnuințe caracterizând un concret şi un cotidian terne, anodine, anoste şi uniforme.

608.Performanțele au propensiune la inițiativele şi investițiile pe care le imprimă vieții, cu scopul de a o cupla la câştiguri, profituri şi superlative.

609.Performanțele au echivalențe cu performările şi construiesc competiției un sistem pe care îl conectează la sistemul ființei universului, cu eficiențe, randament, profituri şi performanțe maxime.

610.De la sistemul competiției se abstrag non-performanțele care o asociază cu stresul, traumele, inhibările şi dezabuzările.

611.Non-performanțele când absorb insidiosul încearcă să dezintegreze sistemul competiției, invidiindu-i pe cei ce se conectează la el, fiindcă acesta facilitează accederea la succese.

612.Omul familiarizat cu non-performanțele, se acomodează cu o arie de confort în care conduce comoditatea şi caută să integreze aria de confort în arealul profesionalismului, având ca țel sinecura.

613.Performanțele se devoalează profesionalismului manevrând competitivul ce îi uşurează atingerea obiectivelor prestabilite, având drept catalizator performanțele.

614.Non-performanțele se fixează de amatorismul promovând idealurile şi aspirațiile veleitare şi trimițând în neant sensurile cu consistențe spirituale, profesionale, vocaționale şi creaționale, ale căror sinergii maximizează superlativele.

615.Performanțele înlocuiesc pseudo-urile cu extra-urile, suprafața ființării cu imanența, non-potențialul cu potențialitățile, surogatele cu originalitatea şi hibridul cu cristalizările.

616.Non-performanțele îşi multiplică surogatele, pe care le imprimă unei vieți lipsită de performări şi care reacționează în loc să acționeze.

617.Non-performanțele reacționează virulent la acțiunile competiției pe care au fragmentat-o cu scopul de a se debarasa de funcțiile sale dure.

618.Non-performanțele nu se pot focaliza pe sensuri, obiective, țeluri şi crezuri de anvergură, pozitive, benefice şi incitante.

619.Non-performanțele atrag complexele de inferioritate gestionând punctele slabe, pe când performanțele valorifică punctele forte de la care pornesc calitățile radiale.

620.Non-performanțele se acutizează şi intensifică prin eşecurile invers proporționale cu încrederea în sine, cu automulțumirea şi cu stima de sine.

621.Non-performanțele caută îndrumarea în consecvențe, însă acestea le ignoră pe motiv că sunt non-principiale.

622.Performanțele caută îndrumarea de la inteligența supremă captându-i eonii ce sunt sursa gândirii superioare, competitive şi creative şi a unor sagacități ce conferă vieții superlative, universalitate, fascinație şi atractivitate.

623.Omul performant şi-a pliat pe ființare superlativele, performanțele, succesele şi profiturile, care au distrus pseudo-urile, non-performanțele, insuccesele şi pierderile.

624.Omul non-performant se sustrage de la activitățile profesionale necesitând asumările, responsabilitățile, inițiativele şi versatilitățile.

625.Omul asertiv admiră, prețuieşte, simpatizează, empatizează cu ceilalți şi îi repugnă polemicile, virulențele, calomniile, în care întrevede invidia, perfidia şi insidiosul.

626.Omul reactiv detestă, dezaprobă, non-empatizează şi îi disprețuieşte pe ceilalți, reacționând virulent în socialul în care se simte ostracizat, izolat şi indezirabil.

627.Omul reactiv nu admite niciodată că a greşit față de alții, nu se învinovățeşte şi dă vina pe alții atunci când inadecvările, erorile şi slăbiciunile se cumulează în existența sa.


628.Omul asertiv demască mistificările, simulacrele, iluziile şi duplicitățile cu forța asertivității sale dezintegrând non-forțele ce inserează în pro-urile asertive non-urile reactive.

629.Asertivul având înclinații înspre veridicități, certitudini, afirmații şi pozitivități, înregistrează o discrepanță față de reactivul cu predispoziții înspre negații, incertitudini, virulențe şi dispreț.

630.Asertivul devine element al matricei ființiale a omului înzestrat cu bunătate, empatie, etică şi îngăduință, care îi apreciază, prețuieşte şi admiră pe cei cu extra-calități.