ai fi zis că după atâția ani cei care beau
știu să-și aleagă cuvintele
ne-am oprit intențiile și am început să vorbim
despre pace
precum în legendele lumii promit că dragostea va învinge

un soare retrograd
deasupra patului
face ninsoarea inofensivă

vinovății proiectate către ceilalți împiedică
lipsa de înțelepciune să-și răscumpere timpul

muștele oferă o imagine dezolantă
între geamurile ținute închise să nu ne ajungă veștile
de război
ne păstrăm aceeași aparență
în suferință

tinerețea și tot ceea ce ar fi crezut oricare dintre noi că este de dorit
îndeamnă la liniște

am prieteni în cer
dar pentru asta multe zile de primăvară îmi caută pricină
ploile
noroaie acide și urme de bocanci prețioși
fac nopțile cea mai proastă alegere a vieții
doar din plăcerea de a mă auzi înjurând cu glas tare

dați creierului ciocolată neagră
aud din stradă
săracii acestei lumi nu vor egalitate în drepturi
singurul motiv care-i face asemenea lui dumnezeu
după cum scrie în cărțile lor
reacția nucleară