La orice vârstă, sănătos sau orice fel de boală sau handicap ar avea, fie că e șomer, freelancer, pensionar sau angajat, omul e dator să încerce să își câștige cât mai bine existența. Câștigarea unei existențe fericite nu e doar rodul banilor, deși contează și ei, ci se bazează pe continua autodepășire - posibilă și la vârste înaintate, în același timp cu fenomenul firesc al îmbătrânirii. Depășirea de sine nu este decât un indicator de performanță, căci ceea ce contează este câștigarea existenței prin muncă sau exercițiu fizic și intelectual, ca un fel de modus vivendi. Cu alte cuvinte, ne menținem în formă și acesta e un câștig benefic și pentru noi și pentru restul familiei și societății. Benefic e și tărâmul afectiv, ce poate fi sursă zilnică de bucurie și experiență pozitivă, alternând relaxarea și emoția în ritmul propriu individului.

Al doilea aspect important este că, pe lângă câștigarea existenței zilnice, omul trebuie să atingă un nivel optim al autostimei sale, să fie mulțumit că trăiește ”as good as it gets”, adică cel mai bine posibil, după ce a făcut tot ce putea face mai bine, conform aptitudinilor sale și condițiilor de mediu - adesea descurajante. Dar asta nu contează, în ritmul propriu nouă devenim performeri mai buni și ne câștigăm existența optim prin exerciții de imaginație, lectură sau studiu, yoga sau sport, artă și plimbări în natură etc. Dacă mediul e defavorabil, putem cel puțin fi mulțumiți de ziua noastră de muncă și tot avem cum să mulțumim lui Dumnezeu, dacă suntem creștini. Dacă împrejurările sunt triste, deschidem sufletul și pentru tristețe, cel puțin pentru a nu deveni mecanisme goale care scârțâie din osii, oameni de tinichea înțepeniți, care ar da totul pentru a avea o inimă adevărată. Începutul zilei și pregătirea pentru somn sunt momentele cheie ale autoevaluării, dar să nu uităm că și somnul poate fi o experiență plăcută și revigorantă și vom face tot ce ne stă în putință pentru aceasta.

Așadar, ceea ce contează e plusvaloarea existențială, modul în care reușim să facem ceea ce ne stă în putință într-o situație dată, întărit de modul în care suntem mulțumiți că am făcut ceea ce puteam face. Chiar dacă boala sau vârsta ne dau impresia că regresăm, putem întotdeauna să depășim starea actuală, avem opțiunea să înaintăm zilnic pe diverse planuri existențiale, să descoperim un alt sens al dictonului ”citius, altius, fortius”.