uzez de paralaxă uneori
să prind inaccesibilu-n cătare
şi-l muşc în şagă de urechi.
în muşcătura de-alintare
îşi simte zaua slăbiciunii
şi minte cu neruşinare
că-l doare,
că nu-i, cum mie mi se pare
şi că habar nu am de ce e-n stare,
mă rog, bla bla,bla bla...

şi-atunci deschid şi-nchid câte un ochi,
îl pendulez în legănare
până voinţa îi devine flască
şi pot să-l manevrez cum vreau...

aşa-i c-aici te regăseşti şi tu
muşcata tandru de ureche?
desigur da că după...
mi-ai zis c-un ton aiure de-ncântare:
ce proastă-am fost, cum ma-i tradus,
eşti pezevenghi fără păreche...

acum ştiind că ţi-a plăcut, îţi zic şi eu:
la început de an îţi fac urare
la cât mai multe legănări
cu basculare dar,dar,
basculantul să fiu eu...