am plecat de pe terenul de joacă
și-am lăsat țurca pe drum, sub țărână,
și cercul ce-l alergam, desculț, neobosit,
l-am lăsat pe vale
să-l roadă ruginile și troscotul înțelenit.
am pus praștia într-un sertar,
de care am uitat
și leagănul și învârtitoarea,
fără testament, le-am dat.
le-am dat pe toate
pentru o ținere de mână,
pentru un sărut,
dăruit ori doar furat,
pentru dragoste și
miez de poezie ce-o scriam
în nopți
de zbucium drag.

apoi am plecat.

scrisorile știau,
printre cuvinte,
te părăseam.