scriindu-le
mi-ai zis prin gardul de sârmă ghimpată
de azi
la calea ferată nu se mai pun
străji
îl văd pe tata cu aceleași cuvinte de ură
la adresa îngerilor
cum ar fi să știți ce înseamnă sărăcia

nimeni nu m-a prins vreodată râzând iar cei care mi-au vorbit sunt
deja în pământ
te iubesc de parcă între noi ar fi un ținut al păcii și pot să-ți fac
tot ce-mi place
cu sentimentul că iubirea provoacă durere
sau plâns

trupul tău îmi arată să nu mă încred
în stările fizicii
corpurile se atrag prin simpatie la fel cum un rinichi
se poate îmbolnăvi de la altul

nu vreau să scriu despre tine ca despre o rudă
de departe
ipocrită și sexi
când te-am sărutat inima nu s-a clintit în piept
de parcă nu ar fi fost vorba de ea
de parcă lupta nu ar fi fost și a ei
doar tăcea și admira strălucirea armelor ce se întâlneau
într-o suprapunere intimă
atunci
când capriciile acestei chemări fanteziste
simțeau nevoia să întoarcă și celălalt obraz

prietenia poate fi o tactică extrem de letală
mi-au adus arma cu care l-au ucis pe Hristos
am zis la ce-mi trebuie această putere
să-i dau iubirii dureri?

am salutat și-am întors capul
știam
că moartea aceasta nu se va mai repeta vreodată
în devălmășie

cuvintele mărului putred
de zeamă
își lăsau dulcele în crăpăturile minții precum
un vaccin
fără semne în piele

pot sta cu tine ore în șir-
momentele când redevenim păgâni
și cineva mai deștept decât Fiscul strigă

băutura este din partea casei