agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2023-08-27 | | Cântecele de pe Portativul poveștii albastre își face de cap deschizând fereastra spre Infinit în sensul trigonometric. Acest invers acelor de ceasornic sugerează că Plaja Tympului este și ea în sensul trigonometric, metric, sentimental, muzical și poetic. Nu întâmplător scara fără nume a devenit scara cu iederă de la Pescărie care se pregătește pentru 30 August când Sfântul Alexandru ne dăruiește cântecele lui la violoncel, acordeon, pian, vioară și la chitară. Astăzi, pentru prima oară, aud, văd, simt, presimt şi gândesc, pentru că totul şi toate mi le asum şi le iubesc. Bobocul acesta are un galben super-frumos și cei mai mici din jurul lui vor prelungi viața și frumusețea firului de trandafir...O corabie vie, lebăda, să ajungă la inima firului de trandafir cu multă bucurie... Din două părți mari este făcută viața. Din întuneric și lumină, din ordine și hazard, din a fi și a nu fi. O parte este pentru Da, ales de noi, în aceeași zi, cealaltă pentru Nu, care ne-a ales în zile diferte. Continuăm? Nu acum. Acum deschidem calendarul și alegem darul zilei… Matei 19, 16-26. Trecem la pagină nouă… Fii tu inima ce spune cum făcuși ca-n viața ta Eu să fiu cuceritorul, tu să-mi fii aleasa mea Ce minune-a fost să fie ca-n atâtea variante Casa noastră azi să fie-n Pescăria lui Andante? Într-o noapte fără lună, fără ploi și vânt Inima cânta în mine un singur cuvânt Un cuvânt în care luna se plimba prin nor Ca un cântec cu corăbii pline cu fior Dintr-o rariște de gânduri luna plină se ivi O cărare de lumină amintirea mi-o umbri Un miros de tei și valuri tot fiorul se-nteți Între crânguri mii de frunze înverzeau verbul a fi Acum îmi tace gândul și inima îmi cântă Teorema amintirii folosind verbul iubirii O corabie pe valuri care curajoasă încă Taie existența-n două după cum e legea firii Am dat foc la hîrtii Peste care am pus rumeguşul cărat de furnici Şi din nimic S-a stârnit vâlvătaia, mai gata să dăm foc la Aldeşti şi la Voivodeni Noroc că venise odalisca lui Trandafir cu două găleţi de apă Şi-a stins focul şi ne-a deocheat norocul Schimbând bucuria noastră din jocul cu focul Într-o ocară, cu care ne-am trezit într-o gară Vânzători de reviste cu trăznăi şi cu trapeziste domnişoare De domnişoara de pe copertă, pînă seara m-am îndrăgostit O chema Adela şi se născuse în şatra de la Voivodeni Între culorile vântului și voiajul gândului Eu nu sunt decât un semănător începător Manechinul din lemn de gutui Îmbrăcat cu fanteziile Adelei Mărturiseşte şi el ceea ce deja ştii Dar nu știi chiar tot Semănătorul de vise îşi aprinde o pipă Vorbeşte cu pipa sa cum vorbeşti tu cu o stea Stilul meu a prins culorile Infinitului într-un vers Versul acesta, pe nesimțite, a devenit Univers Toate locurile și oamenii mei dragi le-a aşezat pe o scară Ieri a plecat de acasă cuvântul Dacă Ajunsese la el, pe insulă, cuvântul Parcă Au plecat cu o barcă şi o traistă de merinde Dacă l-a întrebat pe Parcă: unde mergem, Bădie?... Între inimă şi minte O coardă subţire Atinsă de-o lacrimă trecătoare Cântă a mare Povestea albastră îşi face de cap În atelierul meu de pictură În casa de la Pescărie Îţi povestesc nici mai mult Nici mai puţin decât ce văd, Ce văd şi ce simt. Rareori îţi voi povesti Ce-mi aduc aminte De la Mărul Inorogului până la Mărul Prieteniei Deschid o fereastră spre Infinit Un gând şi încă unul geamăn cu primul Zboară pe fereastra deschisă Unul pornit din inimă şi celălalt din minte Primul simplu şi frumos Al doile mai complicat şi iluzoriu Fiecare, după cum le este felul Primul zice ca mine Fie gestul cât de mic Tot mai mult decât nimic Al doilea zice ca Escher “Adorăm haosul pentru că ne place să producem ordine” Se naşte-n miezul nopţii Poezia Cum se nasc melcişorii În stratul florilor de bună-seara Sunt atât de mici Că pot trece uşor Prin urechile acului Zilele astea au descoperit ei Melcişorii dintre florile mele Un sport marinăresc Să urce pe catargul unui par Până-n vârf Acolo să stea înghesuiți, la soare Să privească de jur-împrejur Şi apoi să viseze la meterezele Cântecului de ciocârlie Care se aude din vie De-ai zice că bate un clopot Ora amiezii în vârful dealului Ajuns la mine-n cuvinte La cosit florile câmpului Nu lăsa graba să vină peste tine Să te sfârşească Ca un val spart de dig Ori ca un cântec Invadat de un muşuroi de furnici Suiau furnicile la mine-n atelier Pe-o viţă de vie crescută pe pinul iubirii mele Când noi ne auzim Inimile şi minţile noastre aud şi ele Se aud între ei şi greierii noştri Care, vara aceasta, sunt mai mulţi ca niciodată Din viaţă, într-un ghem împletit din Bumbac, cânepă şi lână de aur Găseşti în interior o nucă tare Pe care nu o poţi sparge Dar care se deschide singură La câteva cuvinte magice Descântate-n acorduri marine... Constanța, Duminică, 27 August, 2023 |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate