agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 348 .



Din gândul albăstrit de ceață
personale [ ]
(Între cele o mie o sută unsprezece)

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Yannelis ]

2023-10-24  |     | 



Din Pescăria de la Mare, Poetic zic, să fie, pentru fiecare, ce i se potrivește mai bine pentru sănătate, bucurie și prietenie. Începem cu începutul de ieri... Vorba aceea: Apa trece, cascada rămâne aceeași... Când gândul o ia din loc, inima cântă necontenit…

Stau catrenele la poartă şi aşteaptă un Poet
Un beţiv pe scara vieţii de la uşa unui drept
Priveşte în gol şi zâmbeşte
Pentru că îşi aminteşte
Clipele lungi ale ploilor de vară,
Nucile verzi, cu coaja amară şi miezul dulce
Gândul lui se tot duce, se duce, se duce
Suflă abur pe oglinda din imaginarul viu
Desenând oval-oglinda pe cadranul auriu
Ia din aripă o pană şi pe aburi scrijeleşte
Un catren născut din clipa care nu se veștejeşte
“Adună-ți gândul albăstrit,
Ia și nisip, că nu se vede:
Soldatul care te-a ucis
Pare-n amurg tot Arhimede.”
Tu ai zâmbit că aşa-i firea ta
Când nu pricepi ceva
Priveşti în gol şi zâmbeşti
Pentru că-ţi aminteşti clipa...

Nu lăsa să treaca ziua fără să vorbeşti cu-n om
Care poate să iubeasca când sădeşte-un gând şi-un pom
Dă tu rodului sămânţa din Cuvântul cel dintâi
Şi învaţă rugămintea, mai rămâi, rămâi, rămâi…
Tu te-ai ascuns între cuvinte, ţi-ai pus masca de Tăcere
Şi ai crezut că Absolutul e aşa, doar o Părere

Pe cerul albastru de vară trec în zbor nor după nor
Pescăruş după pescăruş, gând după gând, clipă după clipă
Pe hornul casei cu iederă pescăruşul aşteaptă
Clipa lungă, visătoare, călătoare, deşteaptă
Arcadele pontice se lasă pictate pe jumătate…

Când mă culc în vârful şurii/ Şi triplez simţul măsurii/ Tu, cu oiştea trăsurii/ Măsuraţi în lung şi-n lat/ Curtea visurilor mele/ Care-ajunge până-n stele/ Pe uliţa iubirii mele.../ Nu spun taina înmulţirii/ Tac şi-n cântecul tăcerii/ Vestitorii primăverii/ Trec în cârduri de cocori/ Risipite-n uneori/ Undeva-cândva şi-acum/ Când un rotocol de fum/...Pagini albe las pe drum.../ Ia lui Matisse e-n vis/ Pălăria lui Maria/ E pictată-n gălăgia/ Întâlnirilor de la ceas.../ Obiceiul cu ia şi cu lada de zestre/Ne-a rămas de pomină în poveste... S-au înmulţit scrisorile nescrise…
Conexiuni şi inflexiuni, ca un tango, în care iubirea, marea, viaţa şi amintirea sunt soliste-n urma gândului bun… De câte ori îmi aduc aminte orele de violoncel şi de chitară, în minte-mi vin, direct din inimă, Bocsig, Răpsig, Vața, Hodiș, Aldești, Mânerău, Voivodeni, Fântânele, Frumușeni, Bârsa, Ignești, Șag, Vinga, Arad, Curtici, Timişoara şi Constanţa, cu oamenii întâlniţi şi anii trăiţi...
https://www.youtube.com/watch?v=-xKXmv8rkbA
https://www.youtube.com/watch?v=J5QT4-zqAsM
https://www.youtube.com/watch?v=UGSVHsI43z8

Între cele o mie o sută unsprezece bucurii, una din ele este “să fii autentic și frumos vulnerabil”. Nu spun mai mult. Înţelepţilor le este suficient, ar spune Maria Neuman, celebra algebristă din Timişoara, care trăia matematica precum Alice în ţara minunilor... Scria la tablă mai repede decât vorbea. Brusc se întorcea cu faţa spre noi şi cu arătătorul spre unul din noi spunea doar atât: tinere! Cel vizat se ridica în picioare şi spunea doar atât: vă rog să mă scuzaţi! Niciodată nu s-a întâmplat ca unul din noi să spună: nu eu. După curs numea câţiva cursanţi să poată aprecia dânsa cât reușise să transmită audienţei... O sămânţă din emoţia darului acestei Domnişoare a încolţit în inima mea...

Povestea albastră de la Pescărie s-a născut azi, dintr-un desen, o pictură și-o poezie. Coordonatele desenului sunt Luna, Melcul, Copilul, Cățelul, Butucul, Pescărușul și Fluturele. Nu știu dacă-ți atrage ceva special atenția, dar pe mine mă atinge pe coarda subțire faptul că sunt 7 la număr, deși, pe lângă cele 7, vecinătatea deschide toate ferestrele și ușile sufletului… Se aşteaptă un clopoţel, o carte poștală, o oală şi o pipă, pentru omuleţul de zăpadă, un fular cu pătrăţele şi o mătură de măturat belele... Nu uita să faci şi o năzdrăvănie cu pălărie, pentru manechinul din lemn de gutui din Galerie... Pe Corn de Lună, fumătorul de pipă, târziu în noapte, stă și fumează. Nimic altceva nu face decât să se joace cu rotocoalele de fum și să se adune-n acum. Ce-o fi în inima lui, numai el știe. În inima mea sunt familia lărgită cu prietenii mei. Parte mare din prietenii mei sunt câinii de la Pescărie...

Remmy, pe umerii manechinului din lemn de gutui, ciuguleşte din cercelul de scoică al domnişoarei fără nume. Eu îi spun Dengalina-Dingalina, dintr-un motiv special... "Tu vois je n'ai pas oublié, La chanson que tu me chantais..." sunt dintr-un şlagar... care se potrivesc cu motivul meu: Un cântec şi-un lătrat de câine… Yves Montand, la arcadele pontice, aşteaptă… Cei din urmă vor fi cei dintâi. Nu ştiam eu de ce-mi plac primele 7 numere prime şi din cele pare-mi plac numerele prietene. Se spune că Pitagora la întrebarea cine este Prietenul? a răspuns: "Acela care este alt eu, ca numerele 220 şi 284"…

Albinuţa, hărnicuţa, cu nectar făcu şalvari şi din hărnicia ei făcu mierea să trezească întâmplarea fericită şi iubită... Steaua sus răsare, ca o taină mare... Scoica mea albastră nu o mai vezi parcată pe Tomis pentru că și-a găsit un loc mai bun, în spatele casei, lângă stejăreii crescuți din ghindele de la lebede. Stejăreii au deja trei anișori. Sunt patru la număr, precum cei patru evangheliști, Marcu, Luca, Ioan și Matei… Trecerea ta pe la pagina mea mă bucură. Vocația bucuriei o am de la mama. Lumea mă întreabă, de ce fac fotografii florilor, frunzelor, copacilor, locurilor, oamenilor, țărmurilor și așa mai departe. Motivul comun este vocația bucuriei prin fotografie, pictură și poezie. Părintele Isihie de la Frăsinei îmi spunea: Fiii de preot au o plămădeală specială. Ceva din plămădeala aceasta am găsit-o și la Brâncuși…

Constantin Brâncuși: “Întotdeauna, ceea ce m-a susținut a fost bucuria. În cele mai grele împrejurări ale vieții, am știut s-o găsesc în drumul meu. Mergeam cântând. Știam că ceea ce trebuie să se întâmple se va întâmpla. Și nimic nu mă oprea. Pe acest sentiment al minunii pe care o reprezintă viața, al bucuriei, e clădită toată opera mea.”
https://www.facebook.com/emilianocavallini.it/videos/1050998906259362?locale=ro_RO

Cântecul Adelei mă duce-n Galeria Stradelei Citadelei
https://www.youtube.com/watch?v=0JAZfQl9WR8
Ioana CELIBIDACHE: „Eu văd viaţa ca pe o jucărie care ni se dă la naştere şi ni se ia la capăt. Jocul se sfârşeşte totdeauna în lacrimi. Copilului i se iau darurile, i se strică bucuria, cineva dă cu piciorul în tot ce i-a fost drag puştiului. Sau, dacă vrei, viaţa e ca o piesă de teatru. Îţi joci rolul pe scenă dând din tine tot ce ai mai bun, dar în acelaşi timp eşti conştient că, din moment în moment, cortina roşie de catifea stă să cadă, şi atunci... adio joc şi jucărie! Alteori am impresia că sunt pe o plajă enormă unde, cu chiu, cu vai, îmi construiesc un castel. Când e gata, domnind în plină splendoare, vine un val şi şterge într-o clipă întreaga mea muncă şi străduinţă. De aceea mă oblig să râd, să râd mereu de pretenţiile noastre la dăinuire.“

Constanța, Marți, 24 Octombrie, 2023

Azi, Miercuri, 25 Octombrie, 2023,
În inima mea este o zi mare, mare de tot,
Din copilărie, colegă de generație cu Regele Mihai
Mama ne-a învățat să ne bucurăm de Ziua Aceasta Regală
Așa se face că azi m-am gândit
Să-ți dăruiesc cartoline,
Cu frunze, păsărele și amandine
Toate acestea pentru tine
https://ro.pinterest.com/pin/17451517295493057/
Savarine, algoritmi și pânze albe, pentru mine

Găinușa care voia să zboare-a descoperit Pescăria,
Verde Brotăcel s-a împrietenit cu frunzele zburătoare,
Ynna-Milky, care se temea de orice, a prins curaj
Și nu mai fuge-n nacela balonului sau în garaj

De aici, cărările inimii s-au umplut
De lumină, culoare și bucurie
Ca la toată lumea să fie
Cele bune și de folos sufletelor
După cum le sunt dorul, visul și izvorul

De aceea, zic, acum
Ține izvorul tău curat și adevărat…
https://ro.pinterest.com/pin/216454325825474770/
Nu spune NU acolo unde trebuie să spui DA
Și DA, acolo unde trebuie să spui NU
Ca Matematicar, o lecție mai bună ca asta n-am

Lasă gândul să zboare ca Pălăria de păpădie
https://ro.pinterest.com/pin/303007881191144468/
Dintr-o mie de semințe, una ajunge unde e locul ei
https://ro.pinterest.com/pin/105623553731898076/
Cheile ușilor tale sunt la tine
https://ro.pinterest.com/pin/61783826130911420/
Fetița cu Licorna, băiatul cu Inorogul
https://ro.pinterest.com/pin/830069775087307702/

Când vântul se atinge de mare
Și marea vuiește în valuri
Cărările inimii se umplu de poveste
Cu bucuriile de lângă maluri

S-a pornit din nou furtuna, trag cămilele spre far
Setea cere-o aventură cu o lotcă din stejar…
Dacă n-ar fi aşa
Un Boogi Woogi n-ar strica
Nu s-ar ţine scai după mine
Lebăda şi pescăruşii voiajori
Cu cele o mie şi una de scrisori
Una din ele fiind cu acest
Mic concert pentru Alexandru
https://www.youtube.com/watch?v=nVl-BuR27O8

Din Pescăria de la Mare, Poetic zic, să fie, pentru fiecare, ce i se potrivește mai bine pentru sănătate, bucurie și prietenie. Începem cu începutul de ieri... Vorba aceea: Apa trece, cascada rămâne aceeași... Ce repede urcă Scara Tympului. Stau şi ascult Picăturile de ploaie care Încet şi blând Cad la mine-n gând Vine vântul nebun El, cel care a adunat norii, Acum îi împrăștie Lăsând o lună mare, rotundă Să lumineze cu lumina-i rece și argintie Înmulțind amintirile mele cu o mie Amira, Sfinxul, Cămila, Piramida și Calul După care vin Logaritmul, Primitiva și Radicalul Și după ele vin Sunetele, Culorile, Integralele și Cântecele Ca vectorii bazei dintr-o geometrie sentimentală În care literele i, j, k și p au rolul pe care Îl joacă ele: pământ, apă, gând și foc De unde, cu noroc, trecem la azi Când dansul cocorilor în umbra norilor pregătește revărsarea zorilor…

Constanța, Miercuri, 25 Octombrie, 2023




.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!