Îmi strâng viața
din cuvinte,
culori,
din anotimpuri,
relații trecute
prin nopți și zile în șir
și din anii
destui, niciodată,
să-i pun cap la cap
să încheg un întreg,
un vis complet
din sfârșit la început.

Îmi caut timpul
prin urme,
vremuri,
prin umbrele paginilor șterse,
prin decizii luate sau nu
și prin vreascuri
de amiezi adormite
profund, niciodată,
galopând prin imagini,
prin versuri,
și-un înger întreb
de mi-i viața văzută.

Îmi strâng viața
din foșnete,
ape,
din ecrane și rafturi,
din cărțile toate,
diplome, școală,
examene, trenuri,
îmi caut menirea
pe întinsele veacuri,
în zboruri scăpate
la margini de lume,
în palme îngropate,
zile cât anii
târâți după mine,
până la capăt
când viața,
devine,
devine iubire.