Agenda 1978

20 01 2024

Una din dorințele soției mele, decedată în 3 august 2023, a fost publicarea volumului Muzeul Tehnic Național în perioada 1977-2012. Deja întocmisem acest volum, cca 300 de pagini, pentru a primi indemnizația de merit, să fiu unul din cei 1000 de reprezentanți pe țară, artiști plastici, actori, muzicieni, oameni de cultură. Dosarul trebuia avizat de ministrul culturii, președintele Academiei Române și ministrul învățământului. În cazul că obțineam cele trei avize, trebuia să stau la rând, murea unul poate îi luam eu locul. Am uitat să vă spun că indemnizația se acorda după împlinirea vârstei de 60 de ani. Ministrul Culturii mi-a avizat favorabil cererea, însă la Academia Română nici după trei ani nu a fost luat în discuție dosarul. Așa că m-am hotărât să-l retrag pentru a-l publica pe cheltuială proprie la sugestia soției. Cartea ar fi cuprins interviurile date de-a lungul timpului, prezentarea unor conferințe de istoria științei și tehnicii pe care le-am ținut cu diverse ocazii, articole din presă despre muzeu, discuții cu personalități ștințifice și tehnice sau inventatori care au vizitat muzeul, tematica unor expoziții organizate în străinătate, premiile acordate de Ministerul Culturii subsemnatului și Muzeului Tehnic, medalia în grad de ofițer acordată de Președenție subsemnatului pentru îmbogățirea și protejarea patrimoniului cultural național. Soția a mai avut însă o dorință, să întocmesc un preambul de cca 50 de pagini despre procesele pe care le-am avut până la Curtea Supremă de Justiție pentru a nu se înstrăina unele obiecte din tezaur. I-am promis că așa voi face, însă, după pensionare, m-am antrenat în tot felul de munci agricole, (devenind un mic fermier) care nu mi-au mai lăsat răgazul să mă ocup de completarea viitoarei cărți.
În ultimele zile a fost un ger năprasnic. Cum zac de mai multă vreme în letargie, de când s-a prăpădit soția, nu mai îmi este aminte la nimic, sper totuși să nu fiu în depresie, am reușit să mă mobilizez de data asta, adică m-am sculat din pat și mi-am impus să fac focul la baie să nu înghețe conductele, ceea ce ar fi fost catastrofal, ar fi plesnit țevile, inundație, etc. La baie aveam o ladă cu lemne și o ladă cu hârtii netrebuincioase, bune doar să aprind focul. Am luat de acolo mai multe hârtii și nu mică mi-a fost mirarea când am dat peste Agenda 1978. Cum a ajuns acolo, nu știu, nici nu cred că am să aflu vreodată. Am luat-o și în acea noapte am citit însemnările, numele unor oameni, mici comentarii în urma unor ședințe, culmea, am găsit și trei poezioare!!! Am făcut o noapte albă, așa cum s-a întâmplat când am citit Papillon, Cartea de la San Michele, 100 de ani de singurătate, Viața mea-Charles Chaplin. Găseam nume care nu îmi spuneau nimic, altele mă făceau să tresar, unele îmi trezeau nostalgii sau chiar furie. Poate vă întrebați de ce a fost anul 1978 atât de special! În toamna acelui an era anunțată vizita președintelui Chinei împreună cu Președintele României la Muzeul Tehnic! Vai mie! În toamna acelui an, după toate pregătirile făcute, ne-a vizitat doar primarul general al capitalei, Ion Dincă, celebrul Te Leagă, cu care am avut un schimb de replici tăioase, în urma cărora am intrat în dizgrație și trebuia să ajung la Vaslui!
Cu acest prilej îmi cer iertare domnului care pe acest site a scris o poezie la moartea tatălui său și părerea mea l-a ofensat. Am scris atunci textul Imun la critică?
Citind azi acea poezioară din agendă, mă întreb, care era starea mea de spirit atunci și în ce interval am scris-o, că în pagină e trecut Vineri 16 iunie ora 9, Sala Dalles, consiliu științific privind proiectul cursurilor (conferințelor) pe anul 1978-1979 iar la ora 12 și jumătate audiență la Prim vicepreședintele Dumitrescu, a sunat ministrul Cocoș pentru rezolvarea stării clădirii. Între aceste notații este trecută poezioara

A fost

Simțeam fiori de nerăbdare
Voiam să fiu la mine-n sat
s-ascult iarăși pe înserare
un tril de mierlă sau un sfat

în curtea noastră mă simțeam
la fel ca-ntotdeauna
dam roată zmeurii, priveam
la pomi, la cer și luna

priveam albinele în zori
cum stupilor dau roată
și cum din merii ninși de flori
aduc nectar în gloată

în satul de pe Argeșel
acolo între dealuri
părea că totul e la fel
în râu aceleași valuri

nimic părea că s-a schimbat
aici la noi acasă
doar gardul era aplecat
și câte-un cui să iasă

o foarfecă și-un fierăstrău
le-am luat să curăț prunul
înalt era, priveam în hău
uitam că mai era unul

mintea mi-era încordată
să prind al pădurii glas
doamne ce zi minunată
ce repede trecuse-un ceas

minute-n șir de crengi lipit
mă întrebam ce îmi lipsea
acolo-n pom cum stam chircit
am înțeles nu se-auzea

în curte peste casă
vreun om strigând, spunând ceva
o voce poate sfătoasă
te rog băiete nu uita

mi-era din ce în ce mai greu
s-ascult o pasăre cânta
că vocea tatălui meu
în mine tainic răsuna

Moartea tatălui, deși grea, a fost mai ușor de trecut, eram tânăr, eram antrenat în tot felul de treburi la muzeu, dar mai ales o aveam pe Tănțica.

Cum de am scris textul cu agenda? M-a sunat aseară fostul meu coleg de facultate Andrițoiu Octavian. Nu i-am răspuns, azi totuși am luat legătura cu el. Năică am vorbit cu George, (Florea George) despre tine, m-a întrebat ce mai faci...Ce să fac, am intrat în depresie.... Năică, pune mâna și scrie, dă-ne de știre când va mai cânta fata la Ateneu sau în București, suntem nelipsiți la concertele ei, când te mai sun să-mi dai vești bune, ce ai mai scris...

P.S

În 18 noiembrie 2023 Delia Diaconescu a cântat într-un șestet ca primă vioară la Ateneu și un compozitor după ce a felicitat-o a întrebat-o dacă e de acord să-i compună o piesă de vioară pe care s-o interpreteze solistic...