Mi-am înșirat inima
pe hârtie
bucată cu bucată,
am vrut o vorbă să spun
fără să mai regret
neînțelesuri.

Mototol am strâns pagina
până sânge a curs
din inimă,
inima mea,
am lăsat-o să cânte
în ultimă vorbă
o ultimă stea.

Din ea s-a desprins
veșnicia,
acel infinit niciodată
destul
ce-mi chinuie ziua,
îmi sfâșie noaptea
și anii mi-i lasă
ca scrum.

Sinistru mă plâng
de obsesii,
iubiri travestite și rugi
rămase pe drumuri
în sfinte veșminte
nici duse,
nici puse la uși
de străini.

Pe inimi în desene
începute
un semn am să las
c-am trecut,
poate din filele scrise
inima mea tu poți
s-o aduni.