În anul 1988 am primit două caiete care aveau coperți lucioase și hârtia de calitate. Cred că Diana mi le-a dat. Am deschis unul și am scris. Mai întâi, pe prima pagină,
"Să vorbesc azi în secolul meu de ieri..."
Apoi o poezie, "Nimic nu e așa cum se vede..."
urmată de câteva gânduri, apoi asta:
"Ființa- sângele râuri, râuri de gânduri."
Această propoziție nu era întâmplătoare. Simțeam că este partea din mine care va fi și că această parte nu se va despărți niciodată de mine. A devenit, cu timpul, cartea mea de vizită. Este drept că nu am oferit-o multora, dar am purtat-o ca pe un crez, aproape sacru. Căci așa am fost! Așa sunt!

În acest enunț, care este titlul ales al acestui volum, întrezărim interconexiunea existenței. Ființa este legată intrinsec de sânge curgând prin vene ca râurile. Aceste râuri, la rândul lor, transportă mai mult decât plasma și celulele - ele poartă greutatea gândurilor.

Imaginează-ți curenții purpurii ca pe niște afluenți, fiecare ramificându-se în delte complicate ale conștiinței. Gândurile, ca apa, curg neîncetat, modelând peisajul minții noastre. Ele sculptează văile memoriei, erodează stânci de emoție și hrănesc solul fertil al creativității.

Și cum rămâne cu râurile în sine? Sunt simple canale sau adăpostesc secrete? Poate că șoptesc povești străvechi, codificate în însăși esența vieții. Curenții acestora oglindesc fluxul și refluxul mareelor ​​noastre interioare — inspirația, șerpuirea blândă a contemplației, repezirile turbulente ale pasiunii.

În caietele respective am tot scris până când, într-o zi, Diana mi-a propus să le dau să le ducă cuiva, un poet pe care îl cunoștea, să își spună părerea.

Era vorba despre regretatul poet Eugen Evu, care mi-a lăsat într-o notă câteva cuvine...

Au trecut 36 de ani de atunci. Ființa tot numai râuri și gânduri.

În 2004 am descoperit site-ul Agonia. Un loc în care am putut prezenta ceea ce scriam, dar mai ales un loc unde am primit sfaturi, sugestii, îndrumări, păreri, critici, fără de care nu aș fi putut dobândi parte din minima și modesta cunoaștere pe care o am. Un loc în care creațiile altora mi-au fost nu doar repere, dar și impuls creator.

Nu voi nominaliza aici persoanele respective, chiar și numai din motiv că aș putea omite pe cineva, dar și pentru că nu am acordul acestora. Dar vă îndemn să vizitați site-ul respectiv unde veți afla numele și opiniile lor, așa cum au fost exprimate, într-un mod direct.

Acestea fiind zise, dragi cititori, vă invit să observați cele izvorâte din a mea ființă, în care râurile și gândurile au curs doar în matca sincerității.

Gând bun!

***

Ceea ce vedeți mai sus este acel "cuvânt înainte" care va face parte dintr-un volum pe care l-am dat la tipărire și care va cuprinde o parte din textele pe care le-am postat deja pe acest site (spun o parte pentru că vor fi două volume deoarece unul singur ar fi fost prea voluminos). Un demers normal care are la bază dorința de a pune pe hârtie niște texte și numai pentru a simți că lucrarea este materializată. Altfel, fără nici o pretenție de a umple rafturile librăriilor cu încă o carte care nu va fi citită de aproape nimeni.

Spun asta pentru că am decis să nu mai interacționez pe acest site cu nimeni, măcar o vreme.
Îmi place să cred că viața este frumoasă și nu merită să fie alterată cu nimic... pe cât posibil.

Voi vizita locul pentru că a devenit o obișnuință, nu mă feresc să o spun, dar, probabil, tot mai rar.

Cel mai probabil nici nu contează decizia mea, dar simțeam nevoia să las un semn în acest sens și numai pentru că așa mi se pare firesc.

Toate cele bune!