agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 214 .



India
personale [ ]
acum un an

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Levana ]

2024-06-13  |     | 



Mi-am amintit acum pe timp de război care ține exagerat de mult, de excursia mea la 70 de ani cu o grupă de pensionari în India.
Cert e că după 3 vaccinuri, viza care ține circa o lună, tot felul de impresii îmi revin mai ales în vis.
În general totul părea bine, banii lor rupii îi primeam de la ghidul lor musulman sau hindus prin ghidul nostru contra dolari. Euro nu primea. Nu comunicau cu femeile sau să primească în mână ceva de la noi. Cumpăram fleacuri de la cei care săreau pe autobuzul nostru când ajungeam la punctele vizitate. Am vizitat zilnic tot ce părea interesant din nord la sud pornind la la Delhi! Mai greu mi-a fost să călăresc un elefant, sau să merg într-o croazieră pe un fluviu unde țânțarii și animale exotice erau ca la ei acasă. Dar punctul culminant vizitând cele 36 de state fiecare cu statutul lor, chiar și comunist cu steaguri roșii și secera cu ciocanul pozate pe tot drumul, a fost la Taj Mahal. Acolo în hotel după masa de seară m-am trezit în baie că nu numai că vomit, ci mai am ceva asemănător cu diaree... Seara Purimului serbată de tot grupul sfârșind cu un pahar de bere rece, poate fabricat cu apă care nouă nu ne pria! Noroc că am avut la mine medicamente tratându-mă singură, colega de cameră în vârstă de 79 de ani era surdă, așa că nu am avut nici un ajutor. Reușisem să nu leșin stând pe marginea căzii și folosind continuu cablul dușului care ajungea la mine...Dar nu întâmplător ghidul a suferit de același lucru. A rămas în hotel. Eu am reușit să mă urc în autobuz dimineața. După 5 călătorii cu avionul spre sud și întors spre Delhi plimbați prin puncte turistice agricole, moschee, sau sinagoga fără nici un evreu din sudul Indiei unde ne-am descălțat, ca peste tot, mi-am dat seama, în ultima zi că trebuie să mă odihnesc. Călătoriile cu mijloace rudimentare care te urcă la munte sau te coboară, maimuțele nostime care așteaptă banane la marginea drumului, oamenii atât de diferiți de noi, dansurile de primire asemănătoare cu a țiganilor din România, toate m-au făcut să rămân în hotel, ultima stație la Delhi, hotel de 5 stele. Dar de mâncat nu aveam ce...am acceptat să iau câte ceva ce seamănă cu mâncarea noastră, celelalte erau amestecuri cu nume indiene! În aeroport și în hotel nu intri fără să fie citită poza de pașaport cu mobilul lor, iar bagajul trece prin verificare automată, dar să ajungi singură la poarta de plecare era o mare aventură, la fel ca toată excursia. Aparatul de ascultare din urechi cu microfon nu funcționa decât în apropierea ghidului...Am ajuns acasă fericită că sunt în viață. Soțul meu m-a servit cu o banană, era foarte amară, i-am reproșat asta...imediat am făcut verificarea pentru Covit 19, eram bolnavă cu corona indiană!!!

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!