ajuns nu ştiu cât de aproape de gura de vărsare
în marea cea mare-a tăcerii
în delta cu nuferi şi mâl mă privesc
în ochiul de apă ajuns captiv între plauri...

un tip uzat ca o statuie a lui Gotama
senin se uită departe de mine în cerul răsfrânt
cu o părere de zâmbet uşor vinovat...

ar trebui dar nu-mi pare ciudat
din mâlul lui roiuri şi roiuri au tot zburat
efemeride gândurile mele de-o viaţă
ca într-un spectacol de circ dotat
cu efecte speciale să mintă frumos ostrovul clipei...

sporadic agăţate în ava nevinovatului joc
cu neuitarea unele au ajuns peştişori vii
în banale acvarii
pretenţios numindu-se poezii ...

m-apucă aşa din senin un avânt
să-i dau cu babaica la diblă
dar ştiu că nu l-ar durea nici în fund
ce ar zice
apele tale pline au fost mereu
de ştiuci avaţi şi şalăi dar pescar
aiurit în loc să dai cu năluci
te-ai mulţumit cu bobiţe de mămăligă prinse-n
vârf de minuscul cârlig
şi-ar hohoti într-un râs de-ar speria
toate vietăţile deltei ce sunt
cu nuferi ofiliţi şi cu clipele şerpării...