când vrem să fim singuri
îi dăm lui dumnezeu nume
iar el ca o umbră
descompusă și umedă
amușină urmele
trecerii noastre prin lume

când dumnezeu vrea să fie singur
ne trimite în oameni
iar noi ca niște frunze
descompuse și umede
ne tot lipim de tălpile lui
fără să știm ce să facem
cu libertatea de a alege
cum să ne întoarcem la el