se-aude cum cade cenușa
din aripi se rupe un zbor
într-un amestec de lumini
și umbre alunecă
peste chipul cioplit
în cărbune

mult trecut în trupul acesta
pe care încă îl porți
cu un obraz lipit de soare
altul pe umbră

nicio bătaie de inimă
doar fereastra prin care
se lasă văzută
pasărea arsă
luată cu împrumut

din amintiri rămâne scrumul
și tu în el
de unul singur