de-ți muți privirea într-o parte
atunci când vezi ce nu-ți convine
ești înțeleptul din popor,

ori lupți să-ndrepți
- că-i scris și-n carte -
să meriți
răsplată de-mpăciuitor.

nu-s ochii vinovați
că-s martori timpului prezent
și-ar fi absurd ca cineva
acuze să le-aducă.

de-ți pui degetele în urechi
să nu auzi blesteme și înjurături
un semn vădit al suferinței
neadormitei conștiințe.

să te retragi într-o pustie?
într-o colibă să trăiești?
acolo, departe... sus în munți?
doar propriile rugăciuni
să ți le-auzi,
să ți le-asculți?

tu minții tale stavile să-i pui,
să nu admită ocolișuri
și nici măcar alunecări,
de niciun fel,
pe-amăgitoare povârnișuri !

ți-s mâinile încătușate-n rugăciune?

asemeni păsărilor să tot fii:
de hrană niciodată să nu-ți pese
iar apa sigur ți-o va dărui
Pământu-nlăcrimat
de cauze-ngrijorătoare...