jurnale de toamnă

Ca să vă fac puțin să coborîți pe pamânt, am să vă zic ceva nelegat de magia în sine. O plachetă de poezie editată în Israel, mică și draguță, la care țin enorm , prin '96, aparută deci, am intitualt-o MAGIA PIETREI !
Daca aș face o retrospectivă, ce m-a inspirat atât de mult și, le-am considerat clipe magice :sunt pietrele... pornind de la piatra de mormânt al tatalui meu care, nu am putut muta-o aici in Israel. (ar fi trebuit cărată de la Iași), pâna la Zidul Plângerii și piatra sfânta din tunelul (minara ...în ebraică) de la Ierusalim (pe care am atins-o , reculegere deplină, revelație numai pentru acei ce cred in zidul nostru cu adevarat. Piatra cea de 600 tone, dintr-o bucată, centrul pământului, locul în care soarele are raza cea mai scurtă!)
Dupa ce o atingi și am atins-o, m-am rugat și am simțit că inspirația e o infuzie solară în absența soarelui. Zidul Plânge e o realitate. Mai am și o piatră dintr-o scorbură , luată de la Columnele din Timna, Columnele lui Solomon. Pusă la tâmplă sau la urechi, e ca o scoică, fără să auzi însa vuetul mării. Simți energia , simți istoria de milioane de ani, e o piatră de bazalt, parcă încrustată, simți ceva echivalent cu redarea lucrului pe care îl doreai, ca ultimul lucru pe care vroiai sa-l posezi
și s-a întimplat!
***
tot o performanța-i monologul.asta-mi amintește și de Paganinii,solo-
ul său pe coarda sol, capriciul nr...cutare, așa e și cu scrisorile
către poetul ideal, care nu e ba e ideal,doar muză, dar toate se opresc însă la un
punct.
***
să visezi să improvizezi.să te ascunzi în cuvinte.să le pisezi înpiulița de nuci sau pe rișnița de cafea.să le dai o formă sau, să le
simți ca nisipul strecurandu-se printre degete. să plângi după ele. drama necomunicării. asta
facem toți:monologam cu alter-ego-ul nostru, divulgând, până la urmă, soarta lumii la nivel de micron, microb fără nici o frustrare inamică, cum mulți presupun steaua mea galbenă
ca o obsesie a neamului.
taud*(greșeală)



De toamnă. au pârguit doar poamele dulci.
neconstrâns legamânt de toamnă.
flori căzânde.
uscaturi plimbate pe caldarîmuri.
vârsta mea alerga înapoi
să prindă mărul neputred.
nici o competiție.
întoarcerea se întrerupe semeață.

#


Profesorul meu de vioara mi-a zis într-o zi:"meseria se
fură,Bianca",1% e talentul și 99% e munca!
L-am întrebat însa, cum e posibil?
Mi-a zis :"te așezi în primul rând la filarmonică și, urmarești marii
violoniști cum cântă. Fără să vrei tu vei pune în practică ce vezi
și asculți."
Nu am lipsit de la nici un concert săptămânal, aproape 13 ani de
zile! Dar, n-am ajuns decât într-o ...orchestră.
Cred că, la fel e și în literatură. Mai toti suntem orchestranți.Prea
puțini soliști sau virtuoși.Sunt mulți profesioniști în literatură
dar, prea puțini soliști care sa reziste pe podium.

2.10.05

OROLOGIUL
toți avem câte o noapte de regrete
vise reluate privind limbile ceasului
neațipind nu putem previne
moartea
nu putem previne sau anihila durerea
cauți mereu sprijinul astrelor
sau a îngerilor
care te-ar putea proteja
pe tine și ai tăi
dar frica frica...nu alege
bianca (C)
11.12.05


raca din mine zice altceva...e totul prea perfect in ce se scrie în zodia mea:
racul e un mediocru, autodidact, mama perfecta, soție ideala,prietenă
sinceră,uraște din suflet când e cazul și definitiv, se razbună!
reusește în viață foarte greu dar, ajunge sus în piramidă, prin muncă!
dăruiește nimicuri,talentele apar târziu și le
pune în valoare. părăsește tot la un simplu gest când se simte
nedorită.preferă apele tulburi!

19.05.0 " radiația cuvântului"
LARRY


păstrându-mi aparetenența
la izvorul inimoșilor
la filonul stării de a fi cuvânt
răscolind rascolind în omul pamânt
în lutul care se mulează pe mine
îmi ia forma
neînghițindu-mă totuși
revelația cuvântului, vederea...

*

Ceața ceața
care învăluie totul
radiază starea de așteptare
acordul, armonia, visul
clipoceala simțită a apei
resemnarea poemului,
de a mă cunoaște vocea a secat
renunțarea sofisticată
a poetului fără punct



bianca marcovici
Haifa
25.05.06

întrezăresc absența ta
gând de fum de țigară
în meditația pierdută
Noi doi părăsiții
Noi doi neresemnații
Noi doi amicii
De suferință
plăcerea de a constata
"lumina de după ploaie"

În viața coș de gunoi



Ești ca un paratrăsnet
Culegi fulgerul
Și mi-l transformi
În artificii-curcubeu
Peste podul meu de vise
Înger din jumătate de ZEU

perfid te-ai regenerat prin mine

Nepoți-mi dau seva
cu toate că m-aș duce
undeva unde soarele nu arde
iar deșertul e oază.
nici martor nici suflare
copac de răcoare!


agora,iulie 2004




pentru istorici
text personal

Amprente : [versuri] Marcovici, Bianca ; Clusium, 1999

Editor Marcovici, Bianca
Vedeta Subiect Literatura româna / Poezii
Editura Clusium
Mențiune Responsabilitate Bianca Marcovici

An 1999

Editie Ediția a 2-a, revazută și adăugită

ISBN ISSN 973-555-213-2



CZU 859.0-1

Descriere Fizica 96 p.

Divizionară
Localitate Cluj-Napoca

Tipografie
Mediu *Carte tiparită

Tip Publicatie poezie

Periodicitate

Nr. Inv: Disponibil: Da Localizare: Regim Carte: împrumut la sală de lectură Cota: 859.0-1/M33




bianca marcovici (c)