Ne-am consumat doza de fericire
cuvenită nouă azi.
Cât de frumos știe lumea
să te-nvețe să mori
uneori...
E mult de mers
până la capătul pământului,
avem timp să ne scuturăm de ani
și de deșerturi,
s-adunăm întâmplările
uitate în drum
de oameni neatenți
la detalii importante,
și, redescoperind mersul pe verticală
să susținem cu podul palmei
cerul pe care cineva,
înaintea noastră,
a reușit să aprindă stelele.