cum să îți dedic o poezie când eu nu scriu poezii
nu știu decât asculta cuvintele dincolo de
straturile lor omenești
le aud inima le ating le gust le simt aroma
le caut orbește în tine ea noi sau doar în El


și atunci pentru tine eu astăzi tac
e anul tău în treisprezece spiritul reîntrupându-se
de noiembrie nu ți-e dor
poate de un drum fără neliniști și de o femeie
nespus de pământeană și îndeajuns de frumoasă
ca o Poezie scrisă când lumina abia se întrezărește
între un secol și celălalt


tu nu vrei cuvinte fiindcă ele cuvintele încă nu te-au născut
le vezi cumva din pântecul lor
iar spațiile dintre ele cumva nu există
respirând tai cordonul ombilical de la primul sunet
din care nu știu prin ce simplitate a firii tale
compui un cântec pentru adormit luna


nu doresc decât să ajungi din luna a unsprezecea
în cea de a noua iarăși
pentru a te regăsi spirit hoinar între două landuri
uneori ți-e bun măcar un răgaz

-------

*fiindcă în treisprezece nu voi putea dărui, acest poem este dăruit între zile și ani, azi, doisprezece înspre...