Știi, mai bine ca mine și mult mai demult, că cel ce nu este inițiat în ale muzicii nu poate transmite muzica decât prin tăcerea lui, sau prin mâinile figurând anotimpurile sufletului.

Nu pot lăsa acest lucru să se întâmple, am inițiat un cuvânt pentru tine: mărmuriu. Clipa aceea de marmură neagră în care îți închizi ochii și nu mai poți vedea omul, roata, murgul, câmpul, cerul. În care nu mai există decât necesitatea de a fi cu tine, în tine, pentru a arde și a trece mai departe de înnodări.

Acum totul este diferit. Nu cer nimănui să dezvăluie, să des-prindă, să des-cifreze ce este în tine. Spiritul Este. Și de aceea, pot lăsa o urmă de sannyas aici, pentru tine, tu înțelegi. Nu părăsind lumea, ci schimbând ceva-ul acela care să permită o altă percepție a ei.

Îmi vei spune într-o zi: "ai scris inutil, ai vorbit prea mult, ai mișcat cuvintele, ai transmis fără îndemânare, te-ai jucat". Eu voi lăsa fruntea, fiindcă știu și acum că e doar o clipă, și așa o simt, în toată sfera ei. Și mai știi că aș putea scrie altfel. Tu vezi, iar asta este esențial.

Aș face cu tine acel salt în ne-cunoscut, în acea religiozitate în sine. Aș crește atât cât să pot să deschid alte porți. Mi-ai spune: "Lasă-mă, aici e clipa mea. Nu interfera."

Ating doar atât cât îmi este permis. Și de aceea acum închei epistola, fiindcă orice literă, sunet, gând, afect, clipire ar putea să producă o mișcare spre nefiresc.


D, marți, 15.11.2005



P.S.: "Faptul de a hotărî în favoarea creșterii implică o mare renunțare - renunțarea la siguranța de a fi sămânță, renunțarea la integralitatea seminței. Această siguranță este plătită însă scump. Ea menține sămânța într-o stare de pură potențialitate. Până când sămânța nu devine copac, până când nu crește, ea rămâne moartă; ea nu mai există decât în mod potențial."


---

Foto: Rodin, fatigue