cineva trebuie să te cunoască
taci
taci și ascultă
e bine să lași spații albe în destin
până la urmă nici nu mai contează
pui stăpânire pe mine
îmi murdărești sentimentele
e spaima care mă leagă și mă ademenește să merg în derivă
un înger încearcă să mă ispitească de la celalalt capăt
trăiesc cumva în tranzit
o muzică a nimanui se întinde între noi
mi-e greu să opresc vârtejul care inconștient mă cheamă
să caut sprijin la o ființă îndepartată
devin propria-mi victimă pe dedesubtul lui 0 pândind iubirea
pe deasupra lui 1 nu mai este nimic
la suprafață se plimbă doar minciunile
aparențele
eu o să vin să cer ceai cu pâine prăjită și turtă dulce
tu o să-mi vorbești
eu o să te ascult odihnindu-mă lângă tine pofticioasă
deschizând un potop de timiditate
pentru tine
eu sunt o abstracție
înjur birjărește într-un staccato de sinucidere
ascult muzica departe pe un teritoriu perfect delimitat
mă dezintegrez
încerc să maschez prin imagini
te privesc și rămân singură
îmi ridic încet iubirea
și plec


joi, 1 dec. 2005, în drum spre casă