Simbol, în estetica modernă, reprezintă un semn care, în limitele unei conversații determinate, reușește să transmită aluziv o anumită cantitate de informație. Din această optică, simbolul reprezintă totdeauna un semn referind aluziv, deci incomplet vizual și auditiv despre ceva. Imaginația noastră e chemată astfel să completeze cu elemente noi, indiferent de experianța deținută de fiecare, referința incompletă despre lumea din jur, proprie tuturor simbolurilor. Există două tipuri de simboluri (cf. Mihai Ralea și Charles W. Morris): deziderative, trimițând în limitele recognoscibilității plastice, la realitatea despre care referă și expeditive, trimitând abstract, fără nici o posibilitate de recunoaștere a obiectului, situației sau cazului despre care se referă, la o anumită realitate. Steagul, linioara, constituie un astfel de simbol; numerele, de asemenea. Charles Morris e de părere că proprie simbolurilor, înțelese întotdeauna ca semne artificiale, ar fi capacitatea de a stimula un anumit răspuns la semnalul transmis, de a predispune, într-un fel sau altul, la stabilirea și continuarea comunicației între membrii unui grup uman dat. Continuând cercetările în domeniul teoriei semnelor, întreprinse inițial de Charles Peirce, Morris pune bazele semioticii generale, disciplină orientată spre analiza sistemelor de semne și de limbaj, precum și a funcțiilor lor. El a legat puternic semiotica de interesele esteticii, analizând funcțiile specifice ale semnului estetic. În „Bazele teoriei semnelor“ (1938), Morris pornește se la premisa că trăim într-un univers de permanență semioză, semnele constituind fundamentul ontologic a trei tipuri de relații: cu obiectele (relația sau funcția semantică), cu persoanele (relația sau funcția pragmatică) și cu celelalte semne (relația sau funcția sintactică). Pe fundamentele semioticii generale elaborate de Ch. Morris și a clasificării triadice a semnului introdusă de el, se bazează interpretarea modernă a fenomenului de artă ca proces semiotic și a operei de artă ca ansamblu de semne purtătoare ale informației estetice, demers analitic propriu Esteticii informaționale.