ce frumos ne cade ploaia
pe gânduri la reflux,
coboară pe ziduri
prin toate acele ochiuri
în care se țes
întâmplările noastre zilnice.
a mai trecut un an
agățat ca o părere de rău
în fereastră
n-am la dispoziție decât o trecere
riguros măsurată, spre moarte,
timp suficient de altfel
pentru a smulge cuvintele din lucruri
și a le întoarce pe toate fețele
doar să îmbrățișez oamenii
nu știu dacă mai am timp
și nici cu ce
mi-am îngropat mâinile
mai demult
în pauzele dintre pământuri