agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-01-12 | | Mă plimb pe aceeași stradă de 26 de ani. Întâlnesc fel de fel de oameni și îi întreb mereu același lucru: „Tu cine ești?” Din păcate am o memorie proastă și am reținut doar câteva nume. Aștept să îi revăd pe cei cărora le știu numele, dar ei nu mai vin. Prin fața mea trec mereu alți și alți oameni....Uneori mă gândesc că poate sunt nebună. Merg și zâmbesc, oamenii trec și spun ......Maria, Lorena, Mircea, Sandu, Avram, Ilie, Smaranda, Florina, Elena, Gabriel......Aș vrea să nu mai aud. Ce importanță are cum vă cheamă dacă eu merg tot singură? De ce nu se oprește nimeni să mă ia de mână? Am ajuns la o trecere de pietoni și mă opresc. Trec mașini galbene, multe mașini galbene. Pe aici a trecut Pandora și cred că până la urmă a căzut și Speranța în mijlocul drumului. Trec mașini galbene peste ea și nu vede nimeni. Fac un pas. Cineva mă înjură și aud: „Tinerii ăștia s-au prostit la cap! E tânără, e frumoasă și vrea să se omoare! Cred că le e prea bine!” Încep să alerg. Vreau să scap de vocea scârțâitoare a dobitocului, probabil că e un Gheorghe și mai mult decât atât vreau să trag Speranța din drum. Ajung, o iau de mână și trec pe partea cealaltă. Speranța se uită mirată la mine și îmi spune: „Tâmpitooooooo! Stăteam bine și acolo trebuia să fiu! În două minute o să treacă un băiețel și o să moară dacă nu sunt acolo!” Atunci am prins-o de gât și am aruncat-o înapoi și mi-a făcut cu ochiul: „Ești ok până la urmă, țipa după mine!” Chiar că sunt tâmpită! Uneori îmi vine să mă duc eu în mijlocul drumului și să urlu. Cine sunt eu să mă bag în treaba Speranței? Mă trezesc din nou singură și ajung la o patiserie. Îmi dau seama că mi-e foame și cer două gogoși cu gem. Viața îmi răspunde de după geam: „Mai schimbă meniul, păpușă!” De 26 de ani de când sunt vânzătoare aici ceri în fiecare zi gogoși cu gem. Sunt atâtea tipuri de produse de patiserie și tu mănânci mereu gogoși. Uite astăzi îți recomand trigon cu vanilie. Nu sună bine?” Mă uit neîncrezătoare, întind banii, iau trigonul și spun: „Mulțumesc!” Mușc, îmi place, dar nu are gust de gogoașă cu gem. Mie îmi plac gogoșile cu gem și nesimțita asta de vânzătoare mi-a luat banii și mi-a dat chestie din asta cu vanilie. E bună, dar nu e gogoașă. M-a păcălit Viața de data asta, dar de mâine nu mai accept nici o schimbare! Lungă mai e strada asta. De-abia aștept să ajung. Dar oare unde trebuie să ajung? A, da, știu...La capăt. Acolo pot să fac o baie și să mă odinnesc. Apoi o iau din loc. Iar și iar.........Roxana, Corina, Mihaela, Mirela, Dan, Ionuț................Și eu nu rețin nimic. Domle` lasa ca ma fac eu mare!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate