Să zic nu vreau nu pot!

Acum îmi vine
un musafir cu bufniță în vis
m-arunc în balta șerpilor mai bine
decât să stau la rând la Paradis –
să ard, să dau ce are sens în mine
lăsând un semn la pagina "abis"
e firul meu de dor încins de tine

Tu n-ai căzut! Nu știi să mori din zbor
nici n-ai urlat cu sângele-ntre vine
lăsându-ți pruncul negrului cocor…

Și nu-ți ascunde lacrima, pe bune
eu nu te cred bărbat... al meu... copil
răsai de pe sub valul plin de spume
îmi spune orice vis cât de umil
îl voi amesteca cu puf de cioară –
prietenă mai veche de a mea
de-o sută douăzeci de ani fecioară
cu penele lucioase ca de stea

O să îl dau in clocot până-n ziuă
tinctura de "neom" va fi și-a ta –
îți torni trei picături de zbor în piuă
și le atingi cu vârful limbii... Da!
E important să nu omit esența!
De nu-nțelegi cuvântul meu lichid
îndată incifrează-ți aparența
sub forma unui text comun rigid

Iar dacă nu te temi să-mi dai crezare
mă cheamă bând amestecul promis
tu vei afla că nu-s decât o floare
ce nu-și cunoaște fructul interzis
și se hrănește doar cu ce o doare...

Mă doare geamul ăsta mic închis