agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2828 .



mușc
personale [ ]
sweet misery

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [li ]

2006-03-12  |     | 



știu că nici ei nu dorm trăiesc aceeași sweet misery atunci de ce ne simțim noi mai altfel
poate pentru că noi avem în stomac o nicovală
pe care potcovim fluturii


?!

să avem emoții galopante adică


ce tâmpenii mai spui și inima flască a acestei întâmplări
s-a împuțit de-atâta sânge și dogoare

!

am un omuleț în gât care dansează face podul șpagatul piruete și alte năstrușnicii
îmi bagi o mână în gură îl saluți mă gâdilați amândoi
nebunaticilor
creștinesc ar fi să urlu când văd sicrie eu însă izbucnesc în râs din râs în rânjet
și moartea se încruntă îi aruncă priviri furios-fumegânde îngerului
ăsta mic e beat și el am făcut-o lată amândoi pe unde e ieșirea
care ieșire mă că nici n-am intrat

suntem încă în viață

și asta ne încurcă vertebrele ghem de oase eu și îngerul meu
facem cu rândul de veghe la fereastră

pentru că noi chiar credem că noaptea umblă o femeie pe străzi
și aprinde stelele se dezbracă se lipește de ferestre te face să te trezești
și să te vezi brusc pe tine printre măruntaiele ei
atât de urât de bubos și de plin de păcate că nu poți rezista
te apropii de geam ieși prin el și te arunci

dimineața trotuarele sunt pline de trupuri

îngerul meu și cu mine mergem fluierând printre ele
le împingem un pic mai încolo cu bastoanele
ne facem loc pe alee vine câinele nu latră se așează în noi
și ne dă din coadă
timpul

oricât am vrea să ne prefacem el e cel care ne joacă pe labe

e singurul om cu colți care încă nu a turbat



.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!