Dragul meu drag, nu stiu ce dor tainic m-a dus cu gindul catre tine zilele astea, mai mult ca oricind. Te simt aproape. Oricum esti aproape pentru ca ai fost mereu cu mine. Te port acolo, in suflet, in fiece clipa a zilei, a saptaminii, a vietii. Viata care a inceput, stii asta, in momentul in care te-am intilnit. Materializare a visului ne-visat, stii bine ca te-am iubit de la primul cuvint. M-am intrebat de atitea ori..de ce. Acum nu mai cred ca aflarea unui raspuns ar mai avea vreo relevanta. Pentru ca esti. Pentru ca sint. Cum spuneai odinioara: o atingere?? Posibil. Un suflet stiut, cunoscut si atit de drag inimii mele. Indiferent cum au evoluat in plan concret lucrurile, ai ramas mereu acolo, neschimbat. Te port cu mine prin toate zilele, iti vorbesc, dar mai mult te ascult. Iti amintesti cu siguranta lungile noastre discutii, ori..tacerile?Nu-ti pot ascunde nimic, tu stii asta. Uneori ma certi, alteori ma dezmierzi cu ginduri tandre. Numai si numai alaturi de tine sufletu-mi devine atit de usor, incit am impresia ca se desprinde de trup si zboara. E atita incintare si pace si ce minunata senzatie de..libertate.
Citesc si recitesc paginile astea. Mai ca-mi vine sa le sarut uneori pentru ca ele sint mai norocoase decit mine. Poarta cu ele urma gindului tau, a ceea ce esti la un moment dat. Moment in care eu nu sint acolo si totusi sint, asa cum si tu esti aici mereu.
Mi-e dor si dorinta de a te atinge, de a simti fie si pentru o clipa atingerea buzelor tale devine crunt supliciu. Imi revin in cele din urma si culmea, iti dau dreptate.
Ti-ai asumat rol de zeitate cu puteri depline; puterea de a opri clipa in momentul ei de maxima stralucire. Poate ca e mai bine asa. Ceea ce a fost, ceea ce eu numesc dragoste, a ramas fixat pentru totdeauna in eternitate,in memorie , ca SUBLIM. Sublim ce contine desigur, ceea ce a fost, ceea ce ar fi putut fi, ceea ce ne imaginam noi unul despre celalalt, ceea ce am fi dorit sa fie. Ce fel de om e acela cu asemenea formidabila intuitie??? Daca incerc sa patrund mai adinc tainicul inteles al faptei tale, dragostea mea nu mai pare atit de mult insecta tintuita pentru vecie in insectarul unui elev constiincios. Dimpotriva. Riscind sa trec granita normalitatii, obisnuitului, banalului si ca o firava consolare / caci deh, de ce nu i-as da si eu valente cosmice / gestul tau imi pare - cum ziceam - geniala intuitie a unui poet nebun.
****
Ce-o fi insemnind iubire pina la sacrificiu? Al cui sacrificiu??
Nu cred in ideea de sacrificiu. In primul rind, daca ti se impune sa te sacrifici, deja ideea de sacrificiu isi pierde sensul initial, devine pedeapsa, supliciu.
Autoimpus, deja inseamna ca pe o scara de valori ai optat pentru altceva. Nu le poti avea pe toate. Jertfesti ceva in favoarea unui lucru pe care il doresti mai mult. Este un calcul la rece, deci unde este sacrificiul???

****
In peregrinarile mele pe internet am intilnit feluriti oameni. Unii mi-au devenit simpatici, altii cu mult mai simpatici si mai apropiati decit ceilalti, altii indiferenti. Daca ma gindesc bine, ceea ce apreciez sint trasaturile pe care acestia le au in comun cu El, prietenul meu.
Mi se intimpla adesea sa mi se para ca il intilnesc in diferite ipostaze, metamorfozat in personaje noi, nickuri noi,vesnic fugind din calea mea si vesnic intersectindu-ne.
Ma intreb daca e doar imaginatia mea, propria mea nevoie de el, speranta de a-l reintilni fie si doar pentru citeva clipe -..ori a devenit..obsesie.
Ma plimb zilnic prin labirint de oglinzi care-i rasfring chipul in mii de imagini. Nu mai fac distinctia intre el, cel real si reflectia din oglinda.

****
Zi stralucitoare, soare cald, fetze zimbitoare de oameni ce poarta in suflet bucuria apropiatei primaveri. Vrabii ciripind bezmetic, naucite de noua infatzisare a zilei. Miini calde, inclestate in stringere muta, parca ar vrea, inconstient, sa atraga si sa retina prin pori cit mai mult din fiinta celuilalt.
Mergem la intimplare. Strazi necunoscute, parcuri, oameni trec pe linga noi intr-o agitatie de sunete si culori. Doar pentru noi timpul s-a oprit in loc. Prin fereastra deschisa a ochilor larg deschisi mi-ai patruns in suflet, tulburind in adincuri apele. O spaima inconstienta ma cuprinde, un tremur imperceptibil. Tu stii. Zimbesti usor si ma cuprinzi in brate. Ma stringi tare la piept alungind demonii. Inimile bat nebuneste. Treptat, respiratiile noastre capata acelasi ritm. O imbratisare a sufletelor, intr-un deplin acord al spiritului..pasim in lumina in pasi de vals.

****
Putzin virusata, stau in pat. Peste tot risipite hirtii : gindurile tale..gindurile mele ,in cele din urma alunec in visare. Cu gindul mereu la tine, te port cu mine in vis.
Nu stiu ce visez dar lacrimi fierbinti imi aluneca pe obraz. Deschid ochii, duc mina sa ma conving. Sint adevarate. Pling, trezita din vis, plins fara hohote, plins calm si linistitor ca o ploaie de vara.
Parca cineva mi-ar fi prins in miini inima si stringind-o prea tare, ar lacrima.

****
As vrea sa pot impartasi cuiva ceea ce simt. As vrea sa pot striga lumii iubirea mea, sa-i pot face sa inteleaga. Nu pot. Cuvintele prea sarace nu pot reda sentimentul, sau starea, magia momentului. Pentru ca asta este: fascinatie, vraja, magie. Nu, nu ar intelege, in cel mai bun caz ar da din umeri si ar zimbi cu zimbet fals, menit sa ascunda imposibilitatea de a pricepe orice.
Asa ca..tac.


Februarie 2002
Iasi