sora mea mare avea
de fiecare dată cînd mergeam, vara la bunica
o bluză roșie gen scufița roșie -
e drept
ascultam multe povești pe atunci -
și o pungă în care ea vomita mai tot timpul.
luam veșnic același autobuz rablagit
de la peronul 3 al autogării
îmbulzindu-ne pe scaunele jerpelite din vinilin
peste nea Grigoriu, șoferul
să prindem un loc.
și să ne holbăm
în geamul prăfuit peste dealurile cu arătări.
pufăind ca un balaur pe moarte
mașina zdrăngănea cumplit sora mea se făcea galbenă
la față mă strîngea tare de degetul mic
și mie mi-era cumva frică să nu verse pe mine
și îi băgam capul cu totul în pungă. da
chiar părea un pic caraghioasă dar era
pentru amîndoi
mult mai bine așa.