Gândurile mele tropăie pe meleaguri străbătute de neguri dense, încercând să se spijine pe idei fixate în memorii nescrise încă. Capitulează în fața unor orizonturi parcă verticalizate de ură. Accept instincte primare în căușul palmelor asudate de tortura lor și mă transform intr-un palid trandafir pe mormântul coșmarului din noaptea de Sânziene. Aștern în drumul ce-l străbat, fânul proaspăt cosit în labirintul din care nu am știut să ies niciodată. Gândurile mele dansează în ritmul în care pământul pulsează sub pașii mei și știu că voi găsi ușa pe care am intrat doar pentru a ieși spre norii care aduc ploaia. Mi-au crescut aripi și zbor spre curcubeul sufletului meu!Trec dincolo obosită de atâta căutare a capătului de drum. Citesc cuvintele scrise cu aburi de lumină: " Staționarea interzisă! "