Odihneste-ti capul pe umarul meu. Inchide ochii si uita de tot raul ce te-a incercat. Amiteste-ti doar cand ai fost fericit, cand ai ras din inima, cand ai crezut ca renuntarea nu exista. Aminteste-ti de ploaia curata din cea mai lunga noapte. Aminteste-ti de visele tale si de bucuria de a trezi mereu cu soarele zambind la geam. Aminteste-ti de campul verde pe care nu-l puteai cuprinde cu privirea. Aminteste-ti de parinti si de zambetele lor bune, de atingerea lor blanda. Aminteste-ti de prieteni si de urale, de luptele crancene si de victorii. Aminteste-ti de picturi, de fluturi, de flori, de curcubeu, de linistea marii, de freamatul copacilor, de cerul impaciutor. Aminteste-ti si de mine. Aminteste-ti ca te-am iubit, asa in tacere, cu gandul ca se poate.

Nimeni nu va intelege ca lupta tu ai castigat-o… ‘Saruta-mi ochii grei de-atata plans… Doar sarutarea ta ar fi in stare…Sa stinga focul rau ce i-a cuprins… Sa-i umple de lumina si de soare…’